Resedinta Corolio

13 (98)   DETERMINAREA LOCULUI REŞEDINŢEI LUI COROLIO

Textul original 13 (98)

Transcrierea originalǎ

DACIBALO  ONTURNOGE  DI

                                1                                     2                           3

GENOLUVE  SERO  POESTA

                4                             5                                     6

DACO  PANTG’ETOMISAKE

      7                                        8

CITA  SARMIGETUSOGEO  PO -

       9                                   10                                                     11

NTA  SOL  ORA -

12                 13

CINO  ON  ANCeA

        14             15

DYEO  ZABELO

16                       17

SEGiO

      18

CORO -

                     19

LYO

 

Transcrierea textului original cu caractere latine şi înregistrarea fiecărui cuvânt cu număr separat  

 

 

Citirea ortograficǎ a textului orginal

 

Decibalo onturnoge di

Genoluve sero poesta (posta)

daco pantg’etomisake

cita sarmigetusogeo po -

nta sol ora -

cino on ancea

dio zabelo

Segio

Coro -

lio

 

Prezentarea inscrierii originale în pararel cu

termenele etimologice din limba română

 

Decibalo (Decibal) onturnoge (întorcându-se) di (din, de) Genoluve (Genoluve) sero (era (a fost)) poesta (vizită, posta) daco (dacǎ) pantg’etomisake (tot g’etomizic) cita (cetate) sarmigetusogeo (sarmigetusicǎ) ponta (ponta, marca) sol (sol, pǎmânt) oracino (oraş mare) on (în, pe) ancea (cerere) dio (divin) zabelo (zabet, conducǎtor militar) Segio (Segi’o) Corolo (Corolo)

 

 

Traducerea liberǎ:

 

Decebal, întorcându-se din

Genoluve, a fost în vizitǎ la

cetatea dacǎ tot g’etomizicǎ

sarmigetuzǎ, marcând teritoriul oraşului mare

dupǎ cǎutare,

divinul  zabelo,

Segio

Coro-

lo

 

Explicarea cuvintelor:

 

1.    DACIBALO = Dacibalo (Decibal);

2.    ONTURNOGE = onturnoge (întorcându-se); – în limba a.m.  “turnare” (turnare) = “întoarcere”.

3.    DI = di (de); – interesant este cǎ pe aceastǎ placǎ este utilizatǎ forma “di” (de). Pe toate celelalte plǎci este utilizatǎ forma  “du” (de). În a.m. se utilizeazǎ  “di”, iar în d.r. “de”.

4.    GENOLUVE = Genoluve (Genoluve); aşezare din Dobrogea.

5.    SERO = sero (a fost); – cuvântul “sero”, sub forma “se-ra” se întâlneşte în limba italiană.

6.    POESTA = poesta (vizită, posta); – acest cuvânt reprezintă combinaţia “poe + sta”, “poe” = “apoi, dea-poǎ” şi “sta” (stǎ, râmâne), care pronunţat în întregime, desemnea-ză « vizitǎ ». Pe de altǎ parte, cuvântul  “poesta” e comparabil cu cuvântul  “poseta” aparţinând limbilor slave, cu inversiunea literelor 3 şi 4. Explicaţia detaliată se găseşte în textul referitor la 9 (52) şi 10 (10).

7.    DACO = daco (dacǎ);

8.    PANTG’ETOMISAKE = pantg’etomisake (tot g’etomi-zic); – reprezintǎ combinaţia dintre termenii “pan + g’eto + misake” (tot, totalitate + g’etic + mizic).

9.    CITA = cita (cetate); – în d.r. şi a.m. “cetate, tsitate”  = “cetate”.

10. SARMIGETUSOGEO = sarmigetusogeo (sarmigetu-sicǎ); 

11.  PONTA = ponta (ponta, marca); – în limba d.r. există un cuvânt identic din punct de vedere al formei şi conţinutului,  “ponta” (a ponta) = “a marca”.

12. SOL = sol (sol, pǎmânt); – în d.r. există cuvântul iden-tic  “sol“.

13. ORACINO = oracino (oraş mare); – în d.r. “oraş“.

14. ON = în (în, pe); – adecvat, în ceea ce priveşte d.r. actuală, este înţelesul de “în, pe, tu”. În aproape toate cazurile, literele “â” şi “u” utilizate astăzi în a.m. şi d.r., în limba veche a Sarmato-Geţilor  (Daco-Geţii) se pronunţau “o”.

15. ANCeA = ancea (cerere); -  în această poziţie, vocala « e », situată după grupul « ce », nu se aude (nu este înregistrată). cuvântul trebuie analizat ca un cuvânt compus, format din “an + cea” = “an  + cerere”, unde termenul “cea” reprezintă de fapt forma prescurată a substantivului “cerea” = “cerere”, în limba d.r., în care sunetul “r” se pronunţă absorbit, în maniera “cea“. Aceastǎ absorbire a sunetului “r” este similarǎ fenome-nului identic în ceea ce priveşte consoana “r” în cazul anumitor cuvinte în limba  armân makedonǎ, ca de exemplu: “cari, care” =”care” pronunţate în unele grai-uri “cai, cae”. Aşadar şi în limba d.r. veche, în manieră identică, în loc să se folosească termenul “ancerea”, s-a folosit “ancea”. 

16. DYEO = dio (divin);

17. ZABELO = Zabelo (Zabelo = “Zabet, conducǎtor militar”); – cuvântul reprezintǎ legǎturǎ din cuvintele d.r. “zabet + beligerant” (zabet + beligerant) = “zabet, conducǎtor, guvernator + beligerant, care luptă”. În ge-neral, termenului “Zabelo” i se poate asocia şi înţelesul de “zeu al rǎzboiului” Zabelo. Analizând toate plăcile, am constatat că pentru “Zabelo” există şi o reprezen-tare figurativă concretă, respectivul nume având litera “Z” inscripţionată stilizat; am constatat cǎ în vechea religie a Dacilor nu figureazǎ vreun zeu cu acest nume. Dacă sub numele Zabelo se ascundea un zeu, sau era vorba despre un supranume al unei personalităţi milita-re concrete din trecutul Geţilor, mai ales că există şi o figură reprezentând o persoană care însoţeşte textul, nu sunt în măsură să răspund în momentul de faţă. Este interesant cǎ în limba turcǎ, pentru desemnarea termenului “ofiţer”, se utilizeazǎ cuvântul  “ZABIT”, ca-re seamănǎ foarte mult cu vechiul termen d.r. “ZABE-LO”. De altfel, în limba turcǎ existǎ multe cuvinte care sunt de origine a.m. şi d.r., care sunt rezultatul asimi-lării vechii populaţii din Asia Micǎ. Şi recentele analize genetice confirmă faptul că o mare parte din populaţia Turciei, special din Anatolia (unde în trecut trǎiau Fri-gii), este înrudită cu locuitorii din Macedonia.

18. SEGiO = Segi‘o (Segi’o); – pronume. -  în această pozi-ţie, vocala « i », situată după grupul « ge », nu se aude (nu este înregistrată).

19. COROLYO = Corolio  (Corolo); – comandant militar din origine g’etomizicǎ, Segio Corolo. Numele lui Segio Corolo se întâlneşte şi pe plǎcile 12 (28) şi 14 (94).

 

CONCLUZIE:

 

Dupǎ înfrângerea lui Balotkeco în apǎrarea micii cetǎţi Virgila, la cererea divinului Zabelo Corolo, Decebal a făcut o vizitǎ în fortăreaţa sarmigetuzǎ g’etomizicǎ con-dusǎ de Segio Corolo.

Vizita a fost de curtoazie. Decebal a trebuit să mar-cheze simbolic teritoriul oraşului, adică locul pe care ur-mau să se construiască obiective civile.

Explore posts in the same categories: Uncategorized