Textul original 15 (16)

Transcrierea originalǎ

DACEBALO  ON  ANCEA  DU

1                          2                3                                4

ARMOSA  DACOCEO  ADE -

         5                    6                 7

SO  SONTA  DOMYCIO  ILA

    8                      9                  10

          DU  PORIRE  SO  SARMIGE -

           11            12              13           14

          TAUSA  ACINO  ILA  DU  P -

              15               16           17      18

          USERISTO  PE -

                         19           

          STE  ARMOS -

                     20

          A  RUMUNOS

                        21

Transcrierea textului original cu caractere latine şi înregistrarea fiecăruoi cuvânt cu numǎr separat

Citirea ortograficǎ a textului original

            Dacebalo on ancea du

          armosa dacoceo ade-

          so sonta domicio ila

          du porire so Sarmige -

tusa. Acino ila du p -

useristo pe -

ste armos -

a rumunos

Prezentarea inscrierii originale în pararel cu

termenele etimologice din limba română

            Dacebalo (Dacebal, Decebal) on (în) ancea (cerere, cǎutare) du (de) armosa (armată) dacoceo (dacǎ) adeso (acum) sonta (este) domicio (dominan-t, deplin) ila (decis) du (de) porire (pornire) so (sa) Sarmigetusa (Sarmigetuza). Acino (aci) ila (a decis) du (de) puseristo (sǎ se punǎ) peste (peste) armo-sa (armata) rumunos (romanǎ).

Traducerea liberǎ

Dacebal în (după) cererea

armatei dacă acuma

este total decis

de pornirea pe (cătră) Sarmigetuza sa.

Aici a decis de (ca) să se pună peste

armata romană.

Explicarea cuvintelor:

1.    DACEBALO = Dacebalo (Dacebal, Decebal); 

2.    ON = în (în); - în a.m. “an, ân“.

3.    ANCEA = ancea (cerere, cǎutare); cuvântul trebuie analizat ca un cuvânt compus, format din “an + cea” = “an  + cerere”, unde termenul “cea” reprezintă de fapt forma prescurată a substantivului “cerea” = “cerere”, în limba d.r., în care sunetul “r” se pronunţă absorbit, în maniera “cea“. Aceastǎ absorbire a sunetului  “r” este similarǎ fenomenului identic în ceea ce priveşte consoana “r” în cazul anumitor cuvinte în limba  armân makedonǎ, ca de exemplu: “cari, care” =”care” pronun-ţate în unele graiuri “cai, cae”. Aşadar şi în limba d.r. veche, în manieră identică, în loc să se folosească termenul “ancerea”, s-a folosit “ancea”. 

4.    DU = du  (de); – în a.m. “di“, iar în d.r. “de“.

5.    ARMOSA = armosa (armată);

6.    DACOCEO = dacoceo (dacǎ);

7.    ADESO = adeso (acum); – în it. “adesso” (adeso) = “acuma”. 

8.    SONTA = sonta (este); – formă a verbului „a fi”, în a.m. la indicativ, persoana a treia plural “sântu” (sânt), în d.r. la persoana întâi singular şi a treia plural  “suntu” (sunt). La persoana a treia singular, în ambele limbi, întâlnim “este, e, …“. În limba davogeticǎ şi la persoana a treia singular se întâlneşte “sonta” (este). O formă similară se găseşte şi pe placa 4 (14). În it. “io sono” (eu sunt). Este evident cǎ variante ale verbului getic “sonta” (este) se întâlnesc astăzi la persoane diferite în grupa de limbi “romanice”.

9.    DOMYCIO = domicio (deplin, dominant); - în d.r. “do-minant”.

10. ILA = ila (decis); – cuvântul de bază este “ilo” (sentin-ţǎ, decizie). Am identificat cuvântul “ilo” (decizie), în forma “ilonâ” (decizia), încǎ din anul 1991, odată cu traducerea inelului de nuntă din aur descoperit la Cele-iu (Oltenia), v. “Limba traco-dacâ fondul a limbilor indo-europeane; 1993, Tetovo”. Acest cuvânt se găseşte şi în dicţionarul limbii armân makedone al lui Tache Papahagi sub forma “ileane” (decizie, sentinţă).

11. DU= du  (de); – în a.m. “di“, iar în d.r. “de“.

12. PORIRE = porire (pornire); – în d.r. “pornire“ (pornire, plecare, începere).

13. SO = so (sa); – în d.r. şi a.m. se întâlneşte pronumele  ”sa” (sa), şi în variantele prescurtate ale lui “a sa, a ei”, ex: “sor-sa”, “mǎ-sa” (sorǎ-sa, maicǎ-sa = sora lui, mama lui).

14. SARMIGETAUSA = Sarmigetusa (Sarmigetuza);

15. ACINO = acino (aci); – în d.r. “aci, aici, acia“.            

16. ILA = ila (a decis); – rădăcina este “ilo” (sentinţǎ, deci-zie). v. poziţia 10.

17. DU = du  (de); – în a.m. “di“, iar în d.r. “de“.

18. PUSERISTO = puseristo (sǎ se punǎ); – în d.r. “pus” (pus) şi it. “seruto” (seruto) = “o sǎ fie” = “seristo“. De aici derivă: “puseristo” = “pus + seristo” (să fie = sǎ se punǎ). 

19. PESTE = peste (peste); – în d.r. “peste“.

20. ARMOSA = armosa (armata);

21. RUMUNOS = rumunos (romanǎ);

CONCLUZIE:

În textul de pe aceastǎ placǎ este vorba despre decizia lui Decebal, luată la cererea armatei dacice, de recucerire a Sarmigetuzei.

Aceastǎ decizie este rezultatul cuceririi anterioare a  Sarmigetuzei de către armata romană. Decebal, cu întrea-ga sa armată, se afla în afara capitalei sale.

Decebal, în calitate de militar superior, a preluat conducerea operaţiunii militare de recucerire a Sarmigetu-zei.

(micǎ plecǎciune sarmigetuzicǎ)

 Textul original 14 (94)

Transcrierea originalǎ

DACIBALO  ON  SOTYCEO  DU  MAERO  BIRO

               1                                        2                    3                   4                 5                      6

DACYO  AIROSANTO  POE  NOBALIEOSE  BE-

         7                               8                           9                       10                             11

LATOREIU  DACIEOCUE  COROLEOSAM -

12                                             13

ITO  E  AZOLUE  DEO  ZABELO  PUDO  ON

14            15                    16                    17                     18             19
GENT  BEIRO  DU  ELO  SARGECEIO – H

     20                  21                22            23                24                           25
DIEGIO  BIESI  NOAR  E  SANDO

        26                    27                 28           29           30

PANTELO  RUMUNOSO  LUE                         MA -

              31                              32                           33                                           51

                                                                   TO     d       DAC -

52                   53

                                                                                          IBA -

                                                                                            LO

                                                                            E          E

      54             55

                                                B         D         D

                                                                56            57            58

SALGERO  ROTOPANO   FUSCO _ COTOPOL -

            34                                35                               36                            37

                                              O BOICERO _ C _ B -

                                                                                           38                     39        40

                                                            AIONSOEN -

O ERIGE -

                                                                                                                           41

                                                                               RIO

     – + -

                                                                         GE -

                                                                                                                              42

          TALIPICO                                                       NU -

                              43

                SARMIGET                         E – MD_    CL -

                              44                                                             47         48

          UZO – S – M -                      E – KIRI    OE

                                    45        46                                          49             50

Transcrierea textului original cu caracctere latine şi înregistrarea  fiecǎrui cuvânt cu numǎr separat

Citirea ortograficǎ a textului original

Dacibalo on soţiceo du maro biro

dacio erosanto, poe nobaliose be-

latoreu daciocue Corolosam-

ito e Asolue deo Zabelo pudo on

gent biro du elo sargeceo – H

degio Besi, Noar e Sando.

Pantelo Rumunoso lue                                  Ma-

                                                to   d (degio)     Dac-

                                                                          iba-

                                                                             lo

                                        E (elo)          E (elo)

                 B (belatoriu) D (daceocue)  D (Dacibalo)

salcero rotopano  Fusco.                       Cotopol-

                                       o Boicero. C (Cotopolo)  B-

                                                                    eonseno

                                                                       Erige-

                                                                               ro

      -  +  -

         Ge-

          “TALIPICO                                                          nu-

             SARMIGET                  E (elo) – Md.       cl-

UZO” - S – M -                E (elo) – Kiri      oe

Prezentarea inscrierii originale în pararel cu

termenele etimologice din limba română

Dacibalo (Decebal) on (în) soţiceo (societate) du (de) maro (marea) biro (birǎurie) dacio (dacǎ) erosanto (eroic), poe (poi, apoi) nobaliose (nobilii) belatoreu (beligerant) daciocue (dacic) Corolosa-mito (Corolosamito) e (şi) Asolue (Asolue) deo (ze-esc, divin) Zabelo (Zabet, “conducǎtor militar”) pudo (pudic) on (în) gent (gintǎ) biro (birǎutoreascǎ) du (de, din) elo (elogiere, v. presfinţit,- ţi)  sargeceo (sargeţi) - H (hielarhi = generali) degio (de-ghid, vodǎ, conducǎtor) Besi (Besi), Noar (Noar) e (şi) Sando (Sando). Pan-telo (comandant suprem) Rumunoso (roman) lue (lui, el) salcero (soldat, sergent) rotopano (comandantul roatelor)   Fusco (Fuscus).                                          

          “TALIPICO          (micǎ plecǎciune)  SARMIGETU-ZO” (sarmigetuzǎ) - S (a sarmigetuzani) - M (iubiţi) -

Traducerea liberǎ

Decibal însoţit de marea birăurie

eroică dacă, apoi de nobilii

militari daci Corolosamito

şi Asolue – divinul “Zabelo” în perfect

ginta birăutorească din preasfinţiţii sargeţi. – H.

“degi”(conducătorii) Besi, Noar şi Sando.

Comandantul Suprem Roman Lui (Domnia Sa)

                                                                       Iubitul

                                                d (degio)     Decebal

                                                 E (precinstit)  E (preci.)

                             B (militare)  D (Daci)  D (Decebal)

regent (sergent) a tuturor trupelor, Fuscus.

                                                         Cotopol-

                                       o Bicero. C (Cotopolo)  B-

                                                                   eonseno

                                                                      Erige-

                                                                              ro

      -  +  -

                                                                   Ge-                   “Micǎ plecǎciune                                nu sarmigetuzicǎ”                E (preci.) – Md.   cl-

- S – M -                          E (preci.) – Kiri      a

Explicarea cuvintelor:

1.    DACIBALO = Dacibalo (Decebal);

2.    ON = în (în, pe); – este întâlnit în a.m. în forma  “ân, tu”. În aproape toate cazurile, pentru literele “â” şi “u” de astăzi era folosită grafic în vechea limbă a Sarmato-Geţilor (Daco-Geţilor) grafemul “o”.

3.    SOTYCEO = socţiceo  (societate); – provine de la cuvântul “soţ, suţatǎ” = “prieten, societate, ” în limbile d.r. şi a.m..

4.    DU = du (de, din); -  în a.m. “di”, iar în d.r. “de”. 

5.    MAERO = maro (marea); – în limba d.r. şi a.m.  “ma-re“.

6.    BIRO = biro (birǎurie); – în d.r. există cuvântul “birǎu” (primarul satului).

7.    DACYO = dacio (dacǎ);

8.    AIROSANTO = erosanto (eroic); – “erosanto” provine  de la rădăcina “ero, hero”.

9.    POE = poe (poi, apoi); – în d.r. “apoi“.

10. NOBALIEOSE = nobaliose (nobilii); – în d.r. “nobili“.

11. BELATOREIU = belatoreu (beligerant); – în d.r. există termenii “belici/st,-stǎ; belicos; beligeran/t,-tǎ.”.

12. DACIEOCUE = daciocue (dacic);

13. COROLEOSAMITO = Corolosamito (Corolosamito); – numele unui comandant suprem get, care, mai târziu, avea să organizeze apǎrarea Sarmigetuzei. Numele acesta se întǎlneşte şi pe placa (98).

14. E = e (şi); – conjuncţie care astǎzi se utilizeazǎ şi în limba italianǎ.

15. AZOLUE = Asolue (Asolue); – numele lui “Degio” al  Daciei de atunci.

16. DEO = deo (zeesc, divin);

17. ZABELO = Zabelo (Zabelo = “conducǎtor militar”); -cuvântul este alcătuit din termenii d.r. “zabet + beligerant” (zabet + beligerant) = “zabet, conducǎtor, guvernator + beligerant, ce face rǎzboi”.

18. PUDO = pudo (pudic, modest); – în d.r. “pudic,-ǎ; pudoare” (pudic, fin).

19. ON = în (în, pe); – este întâlnit în a.m. în forma  “ân, tu”. În aproape toate cazurile, pentru literele “â” şi “u” de astăzi era folosită grafic în vechea limbă a Sarmato-Geţilor (Daco-Geţilor) grafemul “o”.

20. GENT = gent (gintǎ); – în d.r. “gen, gintǎ”.

21. BEIRO = biro (birǎutoreascǎ); – în limba d.r. există cuvântul  “birǎu” = “primarul satului”.

22. DU = du (de, din); – în d.r. “de”.

23. ELO = elo (elogiere, v. presfinţit,- ţi); – în d.r. “elogia” (a elogia), v. şi elogiat = “fǎlit, lǎudat”, “elogiere/e” (elogiere).

24.  SARGECEIO = sargeceo (sargeţi);

25.  H = - H (hielarhi = generali); – termen vechi prezent în limba greacǎ şi în limba armân makedonǎ. Comandant peste 1000 de soldaţi.

26.  DIEGIO = degio (de-ghid, vodǎ, conducǎtor); – cuvân-tul “degio” este alcătuit din “die + gio” şi presupune “die + ghid” din d.r., unde prin termenul “die” se face referire la “dio, die, diyo,….” (zeu), iar “gio” conform foneticii gete, corespunde cuvântului “ghi/d (-zi)” (ghid, ghizi) = “conduce, conducǎtor”. Avem, aşadar, o tran-sformare a silabei “gi” în silaba “ghi”, ceea ce astǎzi a devenit regulă manifestă în limbile a.m. şi d.r. Astfel, “deghio” =  “degio”.

27.  BIESI = Besi (Besi); – preoţii Besi. În lucrarea “LIMBA TRACO-DACǍ fondul a limbilor INDO-EUROPEENE, ediţie completatǎ, Scopie, anul 2000″, la pagina 68 am scris, citat:  “Pe vremea Imperiului Roman numele de Traci este marginalizat, utilizându-se frecvent numele de Besi. Această denumire s-a menţinut pânǎ la secolele VI-VII din e.n., când a fost înlocuit cu un deri-vat din numele Romei, nume care, odată cu inflitrarea limbii greceşti în administraţia Constantinopolului, a fost preluat şi de către greci.  Şi în acest caz întâlnim numele preoţesc de Besi, nume cunoscut încă din opera lui Herodot, “Polimia, capitol 111″, şi care, în perioada Imperiului Roman a fost impus  în scopul identificării tuturor Aromânilor. Din cele scrise de Hero-dot rezultă că Besii erau cei mai înţelepţi din tribul trac Satri, care trăiau pe vârfurile înalte ale munţilor Hem (Balcani) şi ridicau sanctuare  dedicate zeului Dionis. Aceste sanctuare, care slujeau şi ca oracole, nu erau cu nimic mai prejos decât cel din Delfi (după Herodot, si la Delfi ar fi servit tot preoţii traci). Besii nu reprezintă altceva decât o tagmă preoţească care slujea în « Ora-colele lui Dionis ». Aceşti sunt amintiţi în documentele din secolul al VI-lea e.n., ca apostoli îl lărgeau creşti-nismului de la Sinai până la acest spaţiu balcanic pe LIMBA LOR NAŢIONALǍ. Mai mult ca sigur că şi termenul  din limba a.m. Bisearicǎ-Bâsearicǎ (biseri-că) este doar o rămăşiţă lingvistică derivată din numele Besilor şi din activitatea pe care o desfăşurau.  Credin-cioşii care se duceau în centrele religioase în care slu-jeau Besii afirmau că se duc la Besi, adică în centrul religios Beserică, nume care, sub influenţa foneticii a.m. a devenit Bisearicǎ, adicǎ Bâsearicǎ.” Din ceea inscripţionate pe placă ce este scris pe aceastǎ placǎ reiese cǎ Besii nu numai cǎ făceau parte din clasa pre-oţilor, ci din rândul lor se alegeau şi “degii” (conducǎto-rii militari). 

28. NOAR = Noar (Noar); – numele unuia dintre conducǎ-torii şi preoţii Besi.

29. E = e (şi); – conjuncţie care astǎzi se utilizeazǎ şi în limba italianǎ. 

30. SANDO = Sando (Sando); – numele altui Bes.

31. PANTELO = pantelo (comandant suprem); – astǎzi cuvântul se regăseşte în fondul lexical al limbii italiene.  Cuvântul etimologic “pantelo” reprezintǎ legǎturǎ dintre termenii “pantelo” = “panta + elo”. Prin pantelo se înţe-lege expresia “peste toţi primarii/conducătorii”, cel care era numit peste toţi “eloii”, cel care deţine puterea su-premǎ.

32. RUMUNOSO = rumunoso (roman);

33. LUE = lue (lui, el); -  explicaţia completă a acestui termen se găseşte în înterpretarea textului de pe placa 11 (92).

34. SALGERO = salgero (soldat, sergent); – în d.r. “sol-dat” (soldat).

35. ROTOPANO = rotopano (comandant al toate oştile); – - acest termen compus se regăseşte în limba d.r. prin cuvintele care îl compun: “roto + pano”, unde  “roto” = “roată” (roată) = “falangă, ceată”, iar “pano” = “panta” (panta) = “întreg, tot, total”, cuvânt arhaic utilizat în toa-te limbile balcanice. În greacă se întâlneşte sub forma “pantelis” = “întreg, în totalitate”.

36. FUSCO = Fusco (Fuscus); – numele comandantului suprem a armatelor romane.

37. COTOPOLO = Cotopolo (Cotopolo = Marele Preot); – “cotopolo” = “marele ghicitor”. În limba d.r. rădăcina cuvântului “coto” se regăseşte cu  cuvântul “cotoroan-ţâ” (ghicitoare). La Sciţii şi G’eţii, cum scrie Herodot în secolul al V-lea înainte de H., nu existau preoţi ci nu-mai “ghicitori”. În secolul I înainte de H., conform celor redactate pe plăcuţe,  “marii ghicitori” au fost denumiţi ca “Cotopoli“, iar preoţii “piosi“. Este posibil ca aceşti termeni sǎ fi fost utilizaţi şi pe timpul lui  Herodot, iar el sǎ traducă în “ghicitori”, ca în limba d.r. actualǎ.

38. BOICERO = Boicero (Boicero); – numele de familie al unuia dintre Cotopoli. Acest nume de familie este ase-mănător, dar eu sunt sigur că este identic cu numele întâlnit în scrierile latine drept Bicile. Boicero, Bicero, Biciro, Bucero (în scrierea geticǎ) = Bicile (în scrierea latinǎ). Dupǎ izvoarele romane, Bicile este persoana care, dupǎ înfrângerea lui Decebal, a arǎtat romanilor locul unde a fost îngropat tezaurul la Sarmigetuza. Nu întâmplǎtor, persoana care a ştiut unde este îngropat tezaurul din Sarmigetuza se ascunde sub identitatea lui Cotopolo Erigero Biciro care, pe vremea cǎderii Daciei a fost şi “degio” (comandant militar suprem). Este sigur cǎ Biciro (Bicile) a condus şi îngroparea te-zaurului pentru cǎ munca fizicǎ de obicei o fǎceau pri-zonierii care, dupǎ terminarea lucurului, ca sǎ divulge secretul, erau lichidaţi. Este logic că dupǎ moartea lui Decebal singurul om care să fi ştiut cu siguranţǎ unde este îngropat tezaurul sǎ fi fost Înaltul Preot şi Coman-dantul militar suprem, Cotopolo Erigero Biciro.

39. C = C (Cotopolo);

40. BAIONSOENO = Beonseno (Beonseno); – numele de familie celui de al doilea mare preot.

41. ERIGERIO = Erigero (Erigero); – numele lui Beonse-no.

42. GENUCLOE = Genucloe (Genucla); – face referire la fortificaţia şi marele centru religios al Geţilor, G’eţilor şi  Sciţilor, în care se găsea “Marea bisică (bisericǎ) a lui  Zamolxis”. Aceastǎ aşezare se afla pe ţǎrmul drept a fluviului Dunǎrea (Istros), în Dobrogea de azi. Dacǎ analizǎm bine compoziţia prezentatǎ pe placa datǎ, precum şi locul în care este înscris numele Genucla,  putem constata cǎ “mica reverenţǎ sarmigetuzǎ” a avut loc la Genucla. Din prezentarea în relief a zidurilor oraşului se poate observa că acesta era situat în câm-pie, ceea ce corespunde deplin cu locul în care se afla Genucla. De asemenea, peste zidurile oraşului este re-prezentat un simbol solar pentru “Chiren bisica aio teu” (Biserica Cerească a Sfântului Zeu) la Genucla. Prac-tic, adunarea a avut loc la Biserica Sinodului din Ge-nucla.  

43. TALIPICO = talipico (micǎ plecǎciune); – Cuvântul  “talipico” este compus din termenii “tali + pico” (tali + pic) = “punere + micǎ” din limba d.r. În trecut, dar şi la modul general, când puterea într-un stat este deţinută de rege, toate adunǎrile importante se organizează în cinstea celui suprem, se consemnează ca “plecǎciuni”.

44. SARMIGETUZO = sarmigetuzo (sarmigetuzǎ); – pentru că “mica plecǎciune” a fost organizată de sarmigetuzi i s-a atribuit numele de “Mică plecǎciune sarmigetuzǎ”.

45. S -  = – S – (sarmigetuzani);

46. M – = – Mati – Iubiţi); – Inscripţia TALIPIKO  SARMIX-ETVZO – S – M _  se poate citi ca: “Mica plecǎciune sarmigetuzǎ a iubiţilor sarmigetuzani”.

47. E = Elo (preacinstitul, lǎudatul);

48. MD – = – M.D -  (iniţialele unuia dintre eloiţi);

49. E = Elo (precinstitul, lǎudat);

50. KIRI = – Kiri (Kiri); – numele de familie celui de-al doilea dintre eloi.

51. MATO = Mato  (Iubit);

52. d = degio (degio); – când pe plăcuţe se întâlneşte caracterul stilizat d, acesta semnifică termenul “degio”. În cazul de faţă, litera stilizatǎ d este inscripţionată sub “degio -ul” (pielea de lup ridicatǎ pe băţ) şi numele lui Decebal, care, în respectiva perioadă a fost şi “degio”.

53. DACIBALO = Dacibalo (Decebal);                            

54. E = Elo (precinstitul, lăudatul);

55. E = Elo (precinstitul, lǎudatul);                                   

56. B = Belatoreiu (beligeranţii); – în d.r. există termenii “belicos; beligeran/t,-tǎ”.

57.  D = Daciocue (dacice); – literele “B” şi “D” sunt inscripţionate lângǎ figurile reprezentându-i pe Azolue şi Corolo.

58.  D = Dacibalo  (Decebal); – semnul este scris sub scaunul pe care este aşezat Decebal.

CONCLUZIE:

            “Mică rugǎciune sarmigetuzǎ”.

Este vorba despre adunarea ocazionată de înfrângerea romanilor şi capturarea comandantului arma-telor romane, Cornelius Fuscus.

Reprezentarea în relief corespunde pe deplin cu textul scris.

Graţie reprezentărilor grafice, aceastǎ a fost prima placǎ pe care am reuşit s-o citesc (interpretez) şi sǎ fiu sigur cǎ am identificat corect toate cuvintele.

            Siguranţa citirii s-a bazat şi pe faptul cǎ cea mai mare parte din cuvinte a fost uşor de recunoscut, în speci-al pentru cǎ ele au semnificaţie neschimbatǎ şi în actuala limbă daco-românǎ.

Placa conţine informaţia că adunarea conducǎto-rilor sarmigetuzani a avut loc la Genucla, unde au fost prezenţi şi aliaţii din Tracia, generalii Noar şi Sando.

Aceşti doi generali sunt prezentaţi drept comandanţi supremi ai Besilor.

Trebuie sǎ se aibe în vedere cǎ Besii (Herodot “Istoria, Polimia cap. 111) sunt neam de preoţi, ai cǎror membri se alegeau din tribul trac Satri. Aceşti preoţi de la muntele Hem (Balcani) au construit cunoscutul templu dedicat zeului Dionis. Înseamnǎ cǎ Besii, spre deosebire de Geţi, nu au fost monoteişti ci politeişti, având drept zeităţi importante pe Dionis şi Ares, în timp ce regii lor se rugau zeului Hermes.

Besii sunt amintiţi şi în documentele din secolul VI din e.n., în rolul de care acuma în rolul de apostoli ai creş-tinismului în “limba lor naţionalǎ”.

Deci la secolului al VI sub numele de Besi nu se subînţelegeau numai preoţii, ci şi un numeros popor armân  (traco-ilir),  popor extins din spaţiul balcanic şi Asia Micǎ pânǎ la Sinai.

Pe râul Iordan, la Ierusalim, ca şi în întregul spaţiu pe care ei locuiau, au ridicat numeroarse biserici şi mânǎ-stiri, unde propovăduiau creştinismul pe limba lor naţio-nalǎ.

În reprezentarea în relief sunt prezentate toate per-sonalitǎţile amintite în textul scris.

Decebal este reprezentat stând pe tron, lângă el fiind înălţat “degio”-ul personal. În spate sunt reprezentaţi doi “preoţi preacinstiţi”, ţinând în mâini simbolul soarelui.

Înaintea lui Decebal sunt reprezentaţi doi coman-danţi militari, Coroleo şi Asolue, cu însemnele puterii mili-tare în mâini. Înapoia acestora este reprezentată nobili-mea dacă eroică. 

În colţul din stânga sus, în îmbrăcăminte militară romană, este reprezentat comanadantul militar suprem Fuscus. Fuscus ete denumit „Comandantul militar suprem al tuturor trupelor romane”.

În colţul din dreapta sus, purtând scut şi îmbrăcat în  “fustanelă”, îmbrǎcǎminte specifică armânilor (traco-iliri-lor), dar şi puţin mai jos (reprezentarea figurilor), se gă-sesc Comandanţii supremi ai Besilor, Noar şi Sando.

În colţul din dreapta jos se mai găsesc încă doi “preoţi precinstiţi”, care, după cum reiese din text, ar trebui să fie Cotopolo Boiciro şi Cotopolo Beonseno Erigero, în rolul de protectori în faţa porţilor Genuclei.

În colţul din stânga jos sunt reprezentate zidurile cetăţii Genucla, cu însemnul Biserii Cereşti a Zeului Sfânt, iar pe fondul acestor ziduri este inscripţionat textul “mică plecǎciune sarmigetuzǎ”.

Textul original 13 (98)

Transcrierea originalǎ

DACIBALO  ONTURNOGE  DI

                                1                                     2                           3

GENOLUVE  SERO  POESTA

                4                             5                                     6

DACO  PANTG’ETOMISAKE

      7                                        8

CITA  SARMIGETUSOGEO  PO -

       9                                   10                                                     11

NTA  SOL  ORA -

12                 13

CINO  ON  ANCeA

        14             15

DYEO  ZABELO

16                       17

SEGiO

      18

CORO -

                     19

LYO

Transcrierea textului original cu caractere latine şi înregistrarea fiecărui cuvânt cu număr separat  

Citirea ortograficǎ a textului orginal

Decibalo onturnoge di

Genoluve sero poesta (posta)

daco pantg’etomisake

cita sarmigetusogeo po -

nta sol ora -

cino on ancea

dio zabelo

Segio

Coro -

lio

Prezentarea inscrierii originale în pararel cu

termenele etimologice din limba română

Decibalo (Decibal) onturnoge (întorcându-se) di (din, de) Genoluve (Genoluve) sero (era (a fost)) poesta (vizită, posta) daco (dacǎ) pantg’etomisake (tot g’etomizic) cita (cetate) sarmigetusogeo (sarmigetusicǎ) ponta (ponta, marca) sol (sol, pǎmânt) oracino (oraş mare) on (în, pe) ancea (cerere) dio (divin) zabelo (zabet, conducǎtor militar) Segio (Segi’o) Corolo (Corolo)

Traducerea liberǎ:

Decebal, întorcându-se din

Genoluve, a fost în vizitǎ la

cetatea dacǎ tot g’etomizicǎ

sarmigetuzǎ, marcând teritoriul oraşului mare

dupǎ cǎutare,

divinul  zabelo,

Segio

Coro-

lo

Explicarea cuvintelor:

1.    DACIBALO = Dacibalo (Decibal);

2.    ONTURNOGE = onturnoge (întorcându-se); – în limba a.m.  “turnare” (turnare) = “întoarcere”.

3.    DI = di (de); – interesant este cǎ pe aceastǎ placǎ este utilizatǎ forma “di” (de). Pe toate celelalte plǎci este utilizatǎ forma  “du” (de). În a.m. se utilizeazǎ  “di”, iar în d.r. “de”.

4.    GENOLUVE = Genoluve (Genoluve); aşezare din Dobrogea.

5.    SERO = sero (a fost); – cuvântul “sero”, sub forma “se-ra” se întâlneşte în limba italiană.

6.    POESTA = poesta (vizită, posta); – acest cuvânt reprezintă combinaţia “poe + sta”, “poe” = “apoi, dea-poǎ” şi “sta” (stǎ, râmâne), care pronunţat în întregime, desemnea-ză « vizitǎ ». Pe de altǎ parte, cuvântul  “poesta” e comparabil cu cuvântul  “poseta” aparţinând limbilor slave, cu inversiunea literelor 3 şi 4. Explicaţia detaliată se găseşte în textul referitor la 9 (52) şi 10 (10).

7.    DACO = daco (dacǎ);

8.    PANTG’ETOMISAKE = pantg’etomisake (tot g’etomi-zic); – reprezintǎ combinaţia dintre termenii “pan + g’eto + misake” (tot, totalitate + g’etic + mizic).

9.    CITA = cita (cetate); – în d.r. şi a.m. “cetate, tsitate”  = “cetate”.

10. SARMIGETUSOGEO = sarmigetusogeo (sarmigetu-sicǎ); 

11.  PONTA = ponta (ponta, marca); – în limba d.r. există un cuvânt identic din punct de vedere al formei şi conţinutului,  “ponta” (a ponta) = “a marca”.

12. SOL = sol (sol, pǎmânt); – în d.r. există cuvântul iden-tic  “sol“.

13. ORACINO = oracino (oraş mare); – în d.r. “oraş“.

14. ON = în (în, pe); – adecvat, în ceea ce priveşte d.r. actuală, este înţelesul de “în, pe, tu”. În aproape toate cazurile, literele “â” şi “u” utilizate astăzi în a.m. şi d.r., în limba veche a Sarmato-Geţilor  (Daco-Geţii) se pronunţau “o”.

15. ANCeA = ancea (cerere); -  în această poziţie, vocala « e », situată după grupul « ce », nu se aude (nu este înregistrată). cuvântul trebuie analizat ca un cuvânt compus, format din “an + cea” = “an  + cerere”, unde termenul “cea” reprezintă de fapt forma prescurată a substantivului “cerea” = “cerere”, în limba d.r., în care sunetul “r” se pronunţă absorbit, în maniera “cea“. Aceastǎ absorbire a sunetului “r” este similarǎ fenome-nului identic în ceea ce priveşte consoana “r” în cazul anumitor cuvinte în limba  armân makedonǎ, ca de exemplu: “cari, care” =”care” pronunţate în unele grai-uri “cai, cae”. Aşadar şi în limba d.r. veche, în manieră identică, în loc să se folosească termenul “ancerea”, s-a folosit “ancea”. 

16. DYEO = dio (divin);

17. ZABELO = Zabelo (Zabelo = “Zabet, conducǎtor militar”); – cuvântul reprezintǎ legǎturǎ din cuvintele d.r. “zabet + beligerant” (zabet + beligerant) = “zabet, conducǎtor, guvernator + beligerant, care luptă”. În ge-neral, termenului “Zabelo” i se poate asocia şi înţelesul de “zeu al rǎzboiului” Zabelo. Analizând toate plăcile, am constatat că pentru “Zabelo” există şi o reprezen-tare figurativă concretă, respectivul nume având litera “Z” inscripţionată stilizat; am constatat cǎ în vechea religie a Dacilor nu figureazǎ vreun zeu cu acest nume. Dacă sub numele Zabelo se ascundea un zeu, sau era vorba despre un supranume al unei personalităţi milita-re concrete din trecutul Geţilor, mai ales că există şi o figură reprezentând o persoană care însoţeşte textul, nu sunt în măsură să răspund în momentul de faţă. Este interesant cǎ în limba turcǎ, pentru desemnarea termenului “ofiţer”, se utilizeazǎ cuvântul  “ZABIT”, ca-re seamănǎ foarte mult cu vechiul termen d.r. “ZABE-LO”. De altfel, în limba turcǎ existǎ multe cuvinte care sunt de origine a.m. şi d.r., care sunt rezultatul asimi-lării vechii populaţii din Asia Micǎ. Şi recentele analize genetice confirmă faptul că o mare parte din populaţia Turciei, special din Anatolia (unde în trecut trǎiau Fri-gii), este înrudită cu locuitorii din Macedonia.

18. SEGiO = Segi‘o (Segi’o); – pronume. -  în această pozi-ţie, vocala « i », situată după grupul « ge », nu se aude (nu este înregistrată).

19. COROLYO = Corolio  (Corolo); – comandant militar din origine g’etomizicǎ, Segio Corolo. Numele lui Segio Corolo se întâlneşte şi pe plǎcile 12 (28) şi 14 (94).

CONCLUZIE:

Dupǎ înfrângerea lui Balotkeco în apǎrarea micii cetǎţi Virgila, la cererea divinului Zabelo Corolo, Decebal a făcut o vizitǎ în fortăreaţa sarmigetuzǎ g’etomizicǎ con-dusǎ de Segio Corolo.

Vizita a fost de curtoazie. Decebal a trebuit să mar-cheze simbolic teritoriul oraşului, adică locul pe care ur-mau să se construiască obiective civile.

Textul original 12 (28)

Transcrierea originală

                DACO  ARMOS  SONTO  ROM -

                         1                     2                       3                     4

                                                             UNO

          DUSACEO  SIO  ROTOIPANO

                                5                     6                       7

          FACTO LUTEOIU  COSOA  VIRGiL -

                 8                      9                           10                     11    A

          SO  MOCIROAS  OG’ILA

                   12                   13                              14

          COSACEO  BORUSA

15                           16

          BACERA  CASERO -

17                              18

          CO  DACO  ARMOSA

                      19                    20

          LUTEOIU  APARO

                21                       22

          SE  CAPO  DACEBIALO

                  23          24                            25

          SO  SINTO  NOBALO

                  26             27                      28

Transcrierea textului cu caractere latine şi înregistrarea fiecărui cuvânt separat cu numǎr separat

Citirea ortografică a textului orginal

DACO ARMOS; Sonto Romuno

          dusaceo sio rotopano

          facto luteiu cosoa Virgila

          so mociroas og’ila

          cosaceo Borusa

          bacera caseroco

          daco armosa.

          Luteiu aparo

          se capo Dacebialo

          so sinto nobalo.

Prezentarea inscrierii originale în pararel cu

termenele etimologice din limba română

DACO (dacă) ARMOS (armată);

Sonto (sunt) Romuno (Romani) dusaceo (du-şi, conduşi) sio (lor, “săi”)  rotopano (comandantul roa-telor) facto (a face) luteiu (luptă) cosoa (castel, fortă-reaţă)  Virgila (Virgi’la) so (sa) mociroas (mocire, de-strugere) og’ila (ogârjire, slăbire) cosaceo (castel, for-tăreaţă) Borusa (Borusa) bacera (bacie, centrală, cole-ctiv) caseroco (cazarmă) daco (dacă) armosa (arma-tă).

          Luteiu (luptă) aparo (de apărare) se (acela es-te) capo (cap, căpetenia) Dacebelo (Dacebal, Dece-bal) so (său, sa, lui) sinto (sintezizaţi) nobalo (nobili-me).

Traducere liberă

ARMATA DACĂ : Sunt Romani

conduşi de comandantul lor de trupe ;

se luptă la fortăreaţa Virgila

s-o distrugă, prin care vor slăbi

fortăreaţa Borusa

care este cazarma centrală

a armatei dace.

Lupta de apărare

acela este cap Decebal

cu săi sintezizaţi (aliaţi) nobilii.

Explicarea cuvintelor:

1.    DACO = daco (dacă);

2.    ARMOS = armos (armată); – semnul inscripţionat în colţul din dreapta sus în cadrul cuvântului, în forma literei “г“, reprezintă inscripţionat invers semnul pentru împărţirea titlului pe cealaltă parte a proclamaţiei

3.    SONTO = sonto (sunt); – în limba d.r., verbul « a fi », ind. prez. pers. a III-a pl. îmbracă forma  “sunt” (sunt).

4.    ROMUNO = Romuno (Romani); –  în forma Romuno, cu a doua literă “o”, acest termen îl se întâlneşte  nu-mai pe această placă. Pe toate celelalte plăci se întâl-neşte ca Rumunoso (de la  Ruma = Roma).

5.    DUSACEO = dusaceo (duşi, conduşi); – de la participiul trecut “dus”, inf. « a duce », în limba a.m., sau  “condus” în limba d.r.

6.    SIO = sio (lor); – pronumele personal “sio”, în această formă grafică, nu se regăseşte în nici o altă limbă.  În limba italiană îmbracă formele: “suo” (suo) = “său” şi “suoi” (săi), care reprezintă o parte din familia pronu-melor personale căreia îi aparţine şi “sio”.

7.    ROTOIPANO = rotopano (comandantul cetelor/ trupe-lor); – acest termen compus se regăseşte în limba d.r. prin cuvintele care îl compun: “roto + pano“, unde  “ro-to” = “roată” (roată) = “falangă, ceată”, iar “pano” = “panta” (panta) = “întreg, tot, total”, cuvânt arhaic utili-zat în toate limbile balcanice. În greacă se întâlneşte sub forma “pantelis” = “întreg, în totalitate”. Cuvântul  “rotopano” se întâlneşte pe alte plăci sub forma “roto-peno”. Această transcriere diferită a aceluiaşi termen indică faptul că nu existau reguli generale de scriere în ceea ce priveşte terminologia curentă.

8.    FACTO = facto (a face); – provine de la verbul  “fac” (a face).

9.    LUTEOIU = luteiu (luptă); – acest cuvânt existǎ aproa-pe în toate limbile romanice: în d.r. “luptă”; a.m. “alu-mtă”; fr. “lutte”; it. “lotta”; şi în alban. “liuft” (lyuft).

10. COSOA = cosoa (fortificaţie, fortăreaţă, cetate); -  mai târziu din termenul “cosoa” a derivat termenul “castel”. Rădăcina cuvântului din care provin cele deja menţi-onate este “casă” (casă).

11. VIRGiLA = Virgila (Virgila); – în aceastǎ poziţie vocala “i” poziţionată dupǎ sunetul “gi” este surdă (nu este in-scripţionat). Virgi’la este denumirea unei mici fortificaţii care se găseşte lângă Borusa.

12. SO = so (său, sa, lui);

13. MOCIROAS = mociroas (mocire, destrugere); – etimo-logic, acest cuvânt poate fi legat de d.r. “moci” (distru-gere, prăpăd, mutilare).

14. OG’ILA = og’ila (ogârjire, slăbire); – etimologic, cuvân-tul de pe placă poate fi legat de termenul “ogărji” (a ogârji) = “a deveni foarte slab, a slăbi mult” din limba d.r. Diferenţa este dată de sufix, de prezenţa celei de-a patra litere, “l”, care ţine locul lichidei “r”, dar şi de transformarea lui  “i” în  “â”. Aşa avem: “og’il” = “ogâr“.

15. COSACEO = cosaceo (cetate, fortificaţie);

16. BORUSA = Borusa (Borusa); – denumirea unei mari cetăţi din Dobroga.

17. BACERA = bacera (centrală, colectiv); – astăzi în limba d.r.  se întâlneşte: « bacie », « a băciui », « a bă-ci », termnul “baci” (baci), care desemnează şi  primul în jocul de ţurcă. În mod similar, acest cuvânt se întâl-neşte şi în macedoneana slavizată, cu sensul “baci” – şef al stânei, al turmelor, respectiv se întâlneşte termenul “bacilo“, desemnând locul central, în care se adună oile pentru muls. În macedoneana slavizată cuvântul este rezultat în urma asimilării Paionilor şi Dardanilor care, aşa cum am argumentat în preceden-tele mele lucrări, provin în mare parte din populaţia nord-dunăreană care, în mileniul al doilea î.H., s-au stabilit la sud de Dunăre. De fapt, cuvântul “bacera” semnifică locul de adunare, strângere a armatei, în mod similar cu termenul “bacia“, reprezintând locul de adunare a oilor.

18. CASEROCO = caseroco (cazarmă);

19. DACO = daco (dacă);

20. ARMOSA = armosa (armată);

21. LUTEOIU = luteiu (luptă); – v. poziţia 9.

22. APARO = aparo (de apărare); – provine de la verbul “apăr, apărǎ” (a apăra), care există şi în limba a.m. şi în limba d.r.

23. SE = se (acela este, acela e); – pronumele personal “se”, cu semnificaţie neschimbată, îl întâlnim şi în limba italiană. Pe celelalte plăci este inscripţionată forma “soe“, care se citeşte “se“.

24. CAPO = capo (cap, căpetenia); – rădăcina termenului este cuvântul “cap” (cap), existent în limba a.m. şi în d.r.

25. DACEBIALO = Dacebialo  (Dacebal, Decebal);

26. SO = so (său, sa, lui);

27. SINTO = sinto (sintezizaţi); – acest cuvânt exista şi în limba d.r. “sinteza (sinteza) = “întrupat, legat, sinteti-zat”, cu semificaţia neschimbată se întălneşte şi în limba italiană “sintesa” (sintesa); în greacă “sinafi” (sinafi) = “grup, organizaţie”. Baza se găseşte în limba d.r. “sîn” şi a.m. “sin” = “sub braţ, piept, boscă” (spaţiu exact determinat), “sinor” (sinor) = regiune bine deter-minată unui spaţiu, unei populaţii”, ce corespunde complet cu termenul “întrupat, sintetizat”, “sinod”.

28. NOBALO = nobalo (nobilime); – acest cuvânt există şi în limba d.r. actuală.

 Pe placă, pe lîngă textul inscripţionat cu litere mari, se găseşte şi un text redactat cu caractere mici.

Textul inscripţionat cu litere mici:

Acest text este împărţit în trei părţi. Din cauză că literele sunt foarte mici şi greu de identificat, nu există posibilitatea citirii lui în totalitate. 

Textul original

Transcrierea originală

I

DACIBALOGEON  TUPNO  DEGi  ONSONTA  RUMUNONO  B -

ALAOTKECO  G’ETEMISO  GLOTELO  DU  SARMYGETUSA

DACIBALO G’ETEMYSO DEGi  MARISY COPONO S.M:Ge:T:OZ..O

        II                                                  III

ANOLTIS -                            COTOPOLO XX

     O DEGi  DIGIO -                          POLIC . MATI -

KEDO  SOBA  MATA                     UHA  SONTO xE

POESTA  DAVO  G’ETA -             OTU x Kx . x Tx E

MISA COROLA POEST ZA -         G +++ M +++++++

BELO-C-G+T+M+I

.;;.;;.;;;.;;.;;.;..;.;.;

E . A ; C ;.;.;.;.;.;                               

Transcrierea textului original cu caractere latine

Citirea ortografică a textului orginal

I

Dacibalogeon tupno degi onsonta rumunono Balaot-keco g’etemiso glotelo du Sarmigetusa.

Dacibalo g’etemiso degi marisi copono sarmigetuzo.

II

Anoltiso degi digiokedo soba mata poesta Davo – g’etamisa Corola. Poest zabelo – Corolo – g’etomizec.

III

Cotopolo………………….matiuha sonto………………………

 Prezentarea inscrierii originale în pararel cu

termenele etimologice din limba română

I

Dacibalogeon (lui Decebal) tupno (tupungi) degi (De-ghid, conducător) on sonta (în sunt (regentului)) rumuno-no (roman) Balaotkeco (Balaotkeco) g’etemiso (g’etomi-sic) glotelo (glotaş, militar recrut) du (din) Sarmigetusa (Sarmigetuza).

Dacibalo (Decebal) g’etemiso (g’etomisic) degi (De-ghid, conducătorul) marisi (marele) capono (capetan) sarmi-getuzo (sarmogetuzic).

II

Anoltiso(Ĩnaltul) degi (De-ghid, conducător) digiokedo (conducătorul) soba (sobor, adunării) mata (iubita) poe-sta (l-a vizitat) Davo – g’etamisa (Davo-g’etomizul (ceta-tseanlu g’etomizul))  Corola (Corolo). Poest (a vizitat) za-belo (zabetul, administratorul militar) - Corolo (Corolo) - g’etomizec (g’etomisic).

III

Cotopolo (Primul preot)………………….matiuha (multiubit) sonto (sunt, este).

Traducere liberă

I

Tupungi (Victoria) lui Decebal asupra conducătorului, regentului  roman Balaotkeco, militar recrut g’etomisic din Sarmigetuza.

Decebal conducătorul g’etomisic, marele capetan sar-mogetuzic.

II

Ĩnaltul conducător, conducător al adunării iubite l-a vi-zitat pe Davo-g’etomizul Corolo. A vizitat administrato-rul militar – Corolo – g’etomisic.

III

Primul preot  …………multiubit este ………..

CONCLUZIE:

Din citirea textului integral putem să tragem conclu-zia că este vorba despre “o proclamaţie adresatǎ armatei dacice”. Din “proclamaţie” rezultă că marea grupare milita-ră a romanilor, în frunte cu comandantul lor, au atacat mi-ca fortificaţie Virgila, cu scopul de a o distruge, pentru a putea slăbi puterea marii cetăţi centrale Borusa.

În fruntea forţelor militare davogetice se aflau Dece-bal şi nobilii săi aliaţi.

Pe textul scris cu litere mici se dau explicaţii supli-mentare în ceea ce priveşte trupele împotriva cărora a lup-tat Decebal.

Avem, aşadar, informaţia că Decebal a luptat împo-triva regentului roman Balaotkec care în trecut a fost re-crut militar în rândurile armatei sarmigetuze.

Acesta este un eveniment foarte interesant.

Din sursele latine avem informaţii că în luptele fre-cvente între ei, “regii” locali, în încercarea de a obţine prăzi, pământ, turme, aur etc. cereau ajutor şi de la legi-unile romane.

În textul de pe această placă este conţinută infor-maţia ca Balaotkec (nume g’etic), care înainte a servit în armata davogetică, a trecut pe partea romanilor, unde a devenit comandant militar; el este cel care a atacat mica fortificaţie Virgila.

În operaţiile militare care au urmat, Decebal a în-vins trupele comandate de Balaotkec.

După victoria repurtată şi adunarea ţinută, Decebal l-a vizitat pe comandantul militar  G’etomizul Corolo.

Vizita sa la Corolo este descrisă pe placa 13 (98).

Corolo, unul dintre conducătorii renumiţi, este men-ţionat şi pe placa 14 (94), cu porecla Coroleosamito.

Textul original 11 (92)

Transcrierea originalǎ

DURO  ADEUSO  VASILEO  DAVOGETO  ERIGERYEO

      1                   2                     3                          4                                              5

DU  M (+ + + + +)  TRUPEIO  ON  SARMYGETUZO  SI  AU -

   6                    7                        8               9                    10                         11      12

DY  TO  NUVYDAEO  ON  TALUEFICEYO  METAE

            13                                14                15                16                              17 

SO  DURO  UNSEYFO  TRUPEU  DAVO  ON  SOL -

  18          19                20                      21              22          23        24

ORYOGEIO  ELYEO  MARO  FERO  ARMOSOE  P -

                                       25             26              27                28                 29

RYNOE  UYEGEO  DU  DISREOPARO  RECAUE -

                           30                31             32                           33                   

GEO SOE  PRENO  TURYMIEO  LUE  BENU -

                34            35                       36                    37           38

DO  MAERO  BIRO  DUE  COTOPOLO  ER -

                39                  40            41                 42                      43                      

YGERILOROE  DAVOGETO  TRASO  O -

                                                 44                     45            46

N  SARMIGETUZO  VASELEO  ADEUS -

                     47                                    48                                     49

O DURO  TRASO  E  DU  ELO  COTOPOL -

            50                                51            52     53          54                 55

O BOYCERO  LO  PANTEDATO  LOE

             56                                    57                 58                       59

BYSICO  HYLEO  DYEO  TIEOYO

         60                  61                62                63

Transcrierea cu caractere latine a textului original şi înregistrarea fiecǎrui cuvânt separat cu număr separat

Citirea ortograficǎ a textului orginal

            Duro Adeuso Vasileo davogeto.

Erigerio du M (mato) 50.000 trupeo on sarmigetuzo si audi to Nuvidao on taluficeo mete so Duro unsefo trupeu davo on solorigeo Elio. Maro fero armoso prino uigeo du disre-paro recauegeo se preno turimieo lue Benudo. Maro biro Due Cotopolo Erigerilore davogeto. Traso on Sarmigetuzo Vasileo Adeuso Duro. Traso e du elo Cotopolo Bucero lo pantedato loe Bisico hileo Dio Teuo.

Prezentarea inscrierii originale în pararel cu

termenele etimologice din limba română

            Duro (Duro) Adeuso (Adeuso) Vasileo (regele) davogeto (davogetic).

Erigerio (Erigero) du (cu, de) M (mato) 50.000 (Iubita 50.000) trupeo (armatǎ, trupe) on (în, pe)  sarmigetuzo (Sarmigetuza) si (se) audi (aude) to (în) Nuvidao (Nuvida)  on (pe, în) taluficeo (plecǎ-ciune)  mete (pune) so (sǎu, sa, al sǎu) Duro (Duro) unsefo (unificator) trupeu (a oastelor, trupelor) davo (daveşti) on (în, pe) soloriogeo (solul) Elieo (elileic). Maro (mare) fero (de fier) armoso (armatǎ) prino (prinos, aduce  jertvǎ) uiegeo (uiea) du (de) disreo-paro (despǎgubire, recuperare de pagubǎ) recauegeo (recucerirea) se (acela este) preno (prenoire, înnoire) turimieo (turmele) lue (lui – “mǎria sa”) Benudo (Be-nudo) Maro (marele) biro (birǎu, primar) Due (Duios) Cotopolo (Cotopolo – “Marele preot”) Erigerilore (Eri-gero)  davogeto (Davogetul). Traso (trasa) on (în, pe) Sarmigetuzo (Sarmigetuza) Vasileo (rege) Adeuso (Adeuso) Duro (Duro). Traso (trasat) e (şi) du (de)  elo (preaelogiatul, preacinstitul, prealǎudatul) Cotopolo (Cotopolo – “Marele  preot”) Bucero (Biciro) (Bucero, Bicero, Biciro) lo (la, prin) pantedato (Comanda militarǎ superioarǎ executivǎ)  loe (lui) Bisico (Biserica) hileo (pruncul) Deo (zeesc) Teuo (lui zeu, Dumnezeu).

Traducere liberǎ:

Duro Adeuso, regele davogetic.

Erigero cu I(iubita) armatǎ sarmigetuzǎ de 50.000 (de oameni) se aude la Nuvida la plecǎciunea organizată în onoarea lui Duro, unificatorul armatelor dave (cetǎţene) pe tărâ-mul Eliei.

Marea armatǎ de fier aduce  jertfă uiea (pasǎrea rǎpitoare), pentru despăgubirea, re-cucerirea, acela este reînnoirea turmelor lui Benudo. Marelui birâu (conducător) Duios Cotopolo Erigero davogetul.

Stabilitǎ şi de precinstitul Cotopolo Bu-cero (Biciro) prin Înalta Comandă executivǎ la Biserica Pruncul Divin a Zeului.

Expicarea cuvintelor:

1.    DURO = Duro (Duro); – poreclǎ reprezentativǎ a rege-lui  Daciei care a renunţat la tron în favoarea lui  Dece-bal.

2.    ADEUSO = Adeuso (Adeuso); – poreclǎ clericalǎ a regelui Milteo Adeuso – Duro.

3.    VASILEO = vasileo (regele); – în a.m. “vasilye” (rege). Cuvântul a fost interpretat detaliat în cartea “Pelasghyi, limbâ, carte, numâ – Tetova, 1998; pg.116″.

4.    DAVOGETO = davogeto (davogetic); – “Davogeţi” (Cetǎţeni Geţi) termen de identificare  a Geţilor din Da-cia.

5.    ERYGERYEO  = Erigerio (Erigero); – numele lui complet este de “Beonseno Erigero”. Se întâlneşte şi pe placa 14 (94).

6.    DU = du (cu, de);

7.    M (+ + + + +) = Mato (50.000) (Iubita 50.000); – numǎrul de oşteni sarmigetuzani care, sub comanda lui Erigero, erau încarituruiţi la Nuvida (Dacia Minor).

8.    TRUPEIO = trupeo (armatǎ, trupe); – în d.r. “trupe” (armate, cete).

9.    ON = on (în, pe);

10. SARMYGETUZO = Sarmigetuzo (Sarmigetuza); 

11. SI = si (se); – în a.m. “si” (se), iar în a.m. şi d.r. într-o formǎ scurtǎ “s” (se).

12. AUDY = audi (aude); – în a.m. “avdi” (aude). În d.r. “aude“, de la v.  ”a auzi” .

13. TO = to (în); – în a.m. “tu” (în).

14. NUVYDAEO = Nuvidao (Nuvida); – toponim în Dacia Minor.

15. ON = on (pe, în);

16. TALUEFICEYO = taluficeo (plecǎciune); – acesta este o formă rar întâlnită de utilizare a acestui termen, în care “tali, talâm” în d.r. desemenează punere, plecǎ-ciune, faţă de termenul utilizat frecvent pe celelate plă-cuţe,  “talipico” (micǎ plecǎciune ).

17. METAE = mete (pune); – în spaniolǎ “metas” (metas) = “a pune”.

18. SO = so (sǎu, sa, al sǎu);

19. DURO = Duro (Duro); – poreclǎ reprezentativǎ a rege-lui  Daciei care a renunţat la tron în favoarea lui  Dece-bal.

20. UNSEYFO = unsefo (unificator); – în d.r. “a uni“  (a unifica, a  strânge împreunǎ, a lega).

21. TRUPEU = trupeu (a oastelor, trupelor); – în d.r. “trupe” (armate, cete).

22. DAVO = davo (daveşti); – termen prin care sunt de-semnaţi cetǎţenii Daciei.

23. ON = on (în, pe);

24. SOLORYOGEIO = solorigeo (solul); – în d.r. “sol“  = “sol, pâmǎnt”. “Solorio-geo” (sol-ul). « Geo » articol cu cre se realizeazǎ articularea.

25. ELYEO = Elio, Eleo (elileic); – Elia, Elea – câmpie în  Dobrogea de Nord de azi, amintită pe mai multe plăci.

26. MARO = maro (mare); – în d.r. şi a.m. “mare” .

27. FERO = fero (de fier); – în d.r. “fier“.

28. ARMOSOE = armoso (armatǎ); – în d.r. “armie” (arma-tǎ, oaste).

29. PRYNOE  = prino (prinos, aduce  jertvǎ); – în d.r. “pri-nos” (jertfǎ, aducere de jertfǎ, dar, respect).

30. UYEGEO = uiegeo (uiea); – în d.r. “uie, ui” (pasǎre rǎ-pitoare). “uie-geo (uie-a). « Geo » articol cu cre se realizeazǎ articularea.

31. DU = du (de); – în a.m. “di” (de). în d.r. “de” .

32. DISREOPARO = disreparo (despǎgubire, recuperare de pagubǎ);

33. RECAUEGEO = recauegeo (recucerirea); – “recaue” (recaue) = (recucerire). Prin intermediul sufixului “geo” se realizează articularea.

34. SOE = se (acela este, acela e);

35. PRENO = preno (prenoire, înnoire); – în d.r. “prenoi” (înnoire, restaurare).

36. TURYMIEO = turimieo (turmele); – în d.r. şi a.m. “tur-me, turmi“. În inscripţia originalǎ, corect, ar fi trebuit inscripţionatǎ  “turmieo”, ceea ce s-ar fi citit “turmio“.

37. LUE = lue (lui la, a lui, el); – în sensul de “mǎria sa”.

38. BENUDO  = Benudo (Benudo); – “Benudo”, prenumele  unui nobil din Dacia Minor.

39. MAERO  maro (marele); – în d.r. şi a.m. “mare”.

40. BIRO = biro (birǎu, primar); – în d.r. “birǎu” (primar, conducător).

41. DUE = due (duios); – Acest termen se întâlneşte şi pe placa (130), “Due Zamolsho” (Duios Zamolxis).

42. COTOPOLO = Cotopolo (Cotopolo); – “Marele preot”.

43. ERYGERILOROE = Erigerilore (Erigero); – numele lui complet este de “Beonseno Erigero”, inscripţionat şi pe 14 (94).

44. DAVOGETO = Davogeto (Davogetul, Cetǎţen Get); – Beonseno Erigero poartă titulatura de Marele birǎu Divin Preotul Cel Mare Erigero.

45. TRASO = traso (trasa); – în d.r. “trasa” (a trasa) = “a da  directive, a desemna, a stabili o direcţie”.

46. ON = on (în, pe);

47. SARMIGETUZO = Sarmigetuzo (Sarmigetuza); -   combinaţia “on  sarmigetuzo” semnifică  “al Sarmigetu-zei”.

48.  VASELEO = vasileo (rege); – în a.m. “vasilye” (rege). Cuvântul a fost interpretat detaliat în cartea “Pelasgyi, limbâ, carte, numâ – Tetova, 1998; p.116″.

49. ADEUSO = Adeuso (Adeuso); – prenumele regelui  Duro – Milteo Adeuso.

50. DURO = Duro “Duro”; – poreclǎ reprezentativǎ a rege-lui  Daciei care a renunţat la tron în favoarea lui  Dece-bal. În izvoarele latine acest rege a Daciei este  identifi-cat sub numele de “Duras, Diurpaneus, Dorpaneus”. Pe plăcuţa 11 (92) este  identificat sub numele de “Duro Adeuso”, iar pe placa (130) poartă titulatura “Du-ro, regele davogetic, el  (Domnia Sa) Milteo Adeuso”. Din cele expuse se poate constata că numele adevǎrat al acestui rege al Daciei, care a domnit chiar înainte de Decebal, a fost “Milteo Adeuso”, dar datoritǎ modului său dur de a fi a dobândit porecla reprezentativǎ de  “Duro”. În d.r. “dur, durâ” (dur, solid, rezistent).

51. TRASO = traso (trasat); – în d.r. “trasa” (a trasa) = “a da  directive, a desemna, a stabili o direcţie”.

52. E = e (şi); conjuncţie, în it. “e” (şi). Se regăseşte şi pe 14 (94).

53. DU = du (de); – în a.m. “di” (de). În d.r. “de” .

54. ELO = elo (preaelogiatul, preacinstitul, prealǎudatul); – în d.r. “a elogia” (a fǎli, a lǎuda).

55. COTOPOLO = Cotopolo (Cotopolo); – “Marele  preot”.

56. BOYCERO = Bucero (Bucero, Bicero, Biciro, Boicero); – numele întâlnit şi pe 14 (94), ca şi pe multe alte plăci, sub forma de “Cotopolo Biciro”. Din presupunerile mele, este vorba despre controversatul “degio” al armatei dacice, care în izvoarele latine este înregistrat ca “BICILE“. Forma dacǎ  “Biciro” s-a modi-ficat în pronunţia latinească “Biciro = Bicile”.

57. LO = lo (la, prin); – în d.r. şi a.m. “la”.

58. PANTEDATO = pantedato (Comanda militarǎ superioarǎ executivǎ); – cuvântul compus este alcătuit din termenii PANTE + DATO, unde cuvântul  PANTE semnifică “total, atoatecuprinzător” iar DATO reprezin-tǎ un derivat al verbului  “a da”. Cuvântul compus de-semnează concret “atac total, loviturǎ atotcuprinzǎ-toare”, iar evoluţia semnatică ulterioară  conduce spre înţelesul “Execuţie militarǎ supremǎ, Comandǎ execu-tivǎ militarǎ supremǎ “.

59. LOE = loe (lui, a lui); – în d.r. “lui”, în a.m. “alui” . Este vorba despre un pronume de politeţe, în combinaţie cu substantivul biserică .

60. BYSICO = Bisico (Biserica); – în d.r. şi a.m. “bisericǎ” .

61. HYLEO = hileo (prunc); – În limba a.m. există formele adecvate “hilj” (fiu), “hilje” (prunc, fiică, copilă), “hilji” (prunce, fii, copii). În greaca veche, în traducerea “Ilia-dei“, prima literă, “h” este înlocuită cu “f”. Formă “hiles” (prunce, copii, fii), este utilizată şi în limba “buruşară”, limba Hunzilor din Himalaya, în Pachistan, urmaşii ma-cedonenilor din oastea lui Alexandru Macedon. În lim-bă d.r. este utilizată forma “fiu”. Primul sunet, “h”, este transformat în “f”, conform modificării fonetice standard în limbile a.m. şi d.r.

62. DYEO = Dio (divin); – în a.m. “Dio” (zeesc, divin).

63. TIEOYO = Teuo (a Zeului); – în gr. “teotis” (Zeu).

CONCLUZIE:

Este vorba despre o plăcuţă dedicată lui “Duro Adeuso, regele davogetic”, care a ordonat şi a trimis, sub comanda Marelui Preot Beonso Erigero, o puternică armată, alcătuită din 50.000 de ostaşi, la Nuvida, în câmpia  elilee.

            Acţiunea a fost executată cu scopul de reînno-ire a turmelor lui Benudo, care anterior au fost  jefuite (nu este precizat în text de către cine).

Pentru îndeplinirea acţiunii, armata aduce jertfă uie, o “pasăre răpitoare” (care trebuie să îl reprezinte pe răpi-torul turmelor).

            Decizia a fost luată de  regele sarmigetuzic Adeuso Duro şi de preacinstitul Cotopolo Buciro, la întîlnirea Co-menzii Superioare executive la Biserica Zeiască.

             Pe fundalul plăcii prezentată în relief a darea ordi-nului pentru executarea acţiuniii militare în prezenţa a trei “eloi” (preoţi preasfinţi), care ţin în mâini o reprezentare figurativă a soarelui, un ciomag lung de aproximativ 1,5m, cu un cerc în vârf. Cei 50.000 de soldaţi sunt reprezentaţi prin cinci soldaţi, în frunte cu Beonseno Erigero.

ŞI

ANALIZA COMPARATIVǍ ÎNTRE 

9 (52) ŞI 10 (10)

            Textul care a fost inscripţionat cu ortografie stan-dard geticǎ pe placa 9 (52), se găseşte ntr-o versiune prescurtată şi pe placa 10 (10), dar cu ortografie  stilizatǎ (clerică).

Pe rama plǎcii se aflǎ inscripţionat un text cu cali-grafie stilizată (clerică), greu de citit.

Textul original 10 (10)

Transcrierea originalǎ

REKEYOUSOEDES  RYM -

1                                                              2

IPEUCUE  DAVYO  ARE -

       3                     4

MEORIO RADA  PUO D -

                                                    5                 6        7

ELU  ON GENUCLO LO BI -

                           8                   9                  10       11

SCO DU DYEU TEOS G’EZOM -

                                 12            13           14                15

ISO  COROALO  MATO L -

                                            16                                      17           18

OAE  PUNEYDO  MONTO -

19                             20

RAZIU  ON  ANCIO

20            22

POESTOE DI  M -

                       23               24      25

AERE  BYRIOSO

                                                26

TROPEIU  D -

                             27              28

AVOGETIO

ON  SARMIGETUZOY

  29                             30

Transcrierea textului original cu caractere latine şi înregistrarea fiecǎrui cuvânt separat cu cifrǎ separatǎ

Citirea ortograficǎ a textului original

Rekeusodes Rimipucue davio aremerio ra-da puo delu on Genuclo lo Bisco du Deu Teos g’ezomiso Coroalo mato loe punedo Montoraziu on ancio poesto (posto) di ma-re biriso trupeu davogeto on Sarmigetuzu. 

Prezentarea inscrierii originale în pararel cu termenele etimologice din limba română

Rekeusedes (recuceritǎ, contropitǎ iar) Rimipu-cue (rimepiana) davio (aşezǎmintele) aremerio (armatei) rada (rasǎ, distrusǎ) puo (pune, bagǎ) delu (del, proces) on (în) Genuclo (Genucla) lo (la) Bisco (Bisearicǎ) du (de) Deu (Zeu, lui Dumne-zeu) Teos (Zeu) g’ezomiso (g’ezomisic) Coroalo (Corolo)  mato (Iubit)  loe (lui)  punedo (pune la) Montoraziu (Montoraziu)  on (în)  ancio (cerere, cǎutare) poeste (vizitǎ, posta) di (de) mare (mare) birioso (“birǎu” – primar, primǎrie) trupeu (trupele) davogeto (davogetic) on (în) Sarmigetuzu (Sar-migetuza). 

Traducere liberǎ:

Recucerind rimepiana (de Rimepa) aşezǎ-mintele militară distrusă a înaintat (a pus) procedura la Genucla, la Biserica Zeului Divin g’ezomitic Corolo, iubitul el (lui) Montoraziu a căutat (în cǎutarea) sǎ-l vizi-teze pe marele birâu al trupelor davogetice la Sarmigetuza.

Explicarea cuvintelor:

1.    REKEYOUSOEDES = rekeusodes (recuceritǎ, contropitǎ iar); – cu aceaşi semnificaţie se întǎlneşte în limba spaniolǎ pronunţatǎ ca “reconquistado” (reconcuistado). 

2.    RYMIPEUCUE = Rimipucue (rimepiana); – Rimepa (numele fortǎreţei armatei).

3.    DAVYO  = davio (aşezǎmintele); – de la “dava” (aşezǎminte).

4.    AREMEORIO = aremerio (armatei); – de la  “armos” (armatǎ).

5.    RADA = rada (rasǎ, distrusǎ); - în d.r. existǎ “a rade” (rade) = “a distruge, a învinge, a devasta”.

6.    PUO = puo (pune, bagǎ); – în d.r. existǎ “a pune“. 

7.    DELU = delu (del, proces); – în d.r. “del“;

8.    ON = on (în); - în d.r. şi a.m. “an, ân“.

9.    GENUCLO = Genuclo (Genucla); - numele unei mari cetăţi şi centru religios deopotrivă;

10. LO = lo (la); – în d.r. şi a.m. “la” (la).

11. BISCO = Bisco (Bisearicǎ); – în d.r. şi a.m. “bisearicâ“

12. DU = du (de); – în d.r. “de” (de). În a.m. există “di“.

13. DYEU = deu  (Zeu, lui Dumnezeu); în a.m. “dio” (zeu).

14. TEOS  = teos (Zeu); – în gr. “teos” (Zeu).

15. G’EZOMISO = g’ezomiso (g’ezomisic); – de la  “G’et = g’etomisic = g’ezomisic”.

16. COROALO = Corolo (Corolo); – numele ctitorului bisericii.

17. MATO = Iubit (Iubit); – de la “amato“.

18. LOAE = loe (lui); – în d.r. “lui”, în a.m. “alui” . Este vorba despre un pronume de politeţe, „Domnia Sa Montorazu”.

19. PUNEYDO = punedo (pune la); – în d.r. existǎ “a pune“.  La poziţia 6. am avut forma scurtǎ  “puo”;

20. MONTORAZIU = Montoraziu (Montoraziu); -  numele de familie a nobilului care este iniţiator al procesului.

21. ON = on (în); - în d.r. şi a.m. “an, ân“.

22. ANCIO = ancio (cerere, cǎutare); – cuvântul trebuie analizat ca un cuvânt compus, format din “an + cea” = “an  + cerere”, unde termenul “cea” reprezintă de fapt forma prescurată a substantivului “cerea” = “cerere”, în limba d.r., în care sunetul “r” se pronunţă absorbit, în maniera “cea“. Aceastǎ absorbire a sunetului  “r” este similarǎ fenomenului identic în ceea ce priveşte con-soana “r” în cazul anumitor cuvinte în limba  armân makedonǎ, ca de exemplu: “cari, care” =”care” pronun-ţate în unele graiuri “cai, cae”. Aşadar şi în limba d.r. veche, în manieră identică, în loc să se folosească termenul “ancerea”, s-a folosit “ancea”. Interesant este cǎ diferit de placa 9 (52; – 26) unde acest cuvânt este inscripţionat  “ancieo” aici el capǎtǎ forma de “ancio“, unde desigur nu este vorba de o greşealǎ de scriere, ci de pronunţie, de grai.

23. POESTOE = poesto, posto (vizitǎ, posta); – explicaţia detaliatǎ a fost datǎ la 9 (52) – 27.

24. DI = di (de); – în d.r. “de“. În a.m. este “di” (de). La fel ca  “du” din poziţia 12.

25. MAERE = mare (mare); – în d.r. şi a.m. “mare“.

26. BYRIOSO = biriso (primarlui); – în d.r. “birǎu” = “primar”.

27. TROPEIU = tropeu (trupele); – în d.r. “trupâ” (trupǎ).

28. DAVOGETIO = davogeto (davogetic); “davogeti” = “cetǎţeni Geţi”. Nume de identificare a  Geţilor.

29. ON = on (în); – în d.r. şi a.m. “an, ân“. Aici o are semnificaţia transmisibilǎ “pe”.

30. SARMIGETUZOY = Sarmigetuzu (Sarmigetuza); -  combinaţia “on Sarmigetuzu” (pe Sarmigetuza),  logic şi gramatical, este similar termenului “sarmigetu-zocue” (sarmigetuzisi), inscripţionat pe alte plǎci.

 CONCLUZIE:

Conţinutul acestui text corespunde conţinutului textului înscris pe placa 9 (52), dar într-o formǎ  redusǎ.

Diferenţa constă în faptul cǎ dacǎ aceastǎ placǎ se  citeşte izolat, atunci nu putem sǎ înţelegem în totalitate semnificaţia inscripţiei.

Este evident cǎ placa a fost scrisǎ pentru a satisfa-ce orgoliul nobilului Montorazu, dar şi ca mulţumire a pre-oţilor pentru darurile bogate primite.

Cǎ este aşa se poate vedea şi de prezentarea  în relief a singurei plǎci pe care sunt reprezentate trei perso-naje, primul, Montorazu în postura de mare luptǎtor  (pre-zentat în colţul din stânga jos), cu scut, celǎlalt al lui  Burebista, cu imaginea de tânǎr Zamolxis (în colţul din dreapta jos) şi al treilea al “Marelui birău (conducător) al trupelor sarmigetuzice”, Dusateo, reprezentat în plan se-cund, la dreapta, în partea centralǎ.

Interesant este ceea că numele a “Marelui birău (conducător) al trupelor sarmigetuze” Dusateo este amintit direct niciunde în acest text, dar totuşi îi este prezentatǎ figura care corespunde în totalitate cu cea reprezentând personajul din figura de pe placa 9 (52), ţinând în mâna dreaptă un  “degio”.

Aceasta înseamnǎ cǎ a fost important ca în imagine sǎ fie reprezentate personajele principale, iar textului să i se dea o importanţǎ de curtoazie 

ANALIZA COMPARATIVǍ ­ÎNTRE

     9 (52) ŞI 10 (10)

ISTROGETA  RECAVO-         REKEYOUSOEDES  RYM -

1                         2                                          1                                2

SOEDEO  GENO  RYME-     IPEUCUE  DAVYO  ARE -

                     3                               4                                                               3              4

POOYCOYE  MATO  D-       MEORIO RADA  PUO D -

5           6                                         5               6       7

AVO    ARMEORIOY  RA-   ELU  ON GENUCLO LO BI -         

                       7                                   8                         8              9             10   11

DA  POYE  DELO  ON  G -  SCO DU DYEU TEOS G’EZOM-

       9               10         11       12                  12        13            14          15

ENOCLO  POYE  BISY-        ISO  COROALO  MATO L -

               13           14                                                     16                  17         18

CO  DOE  DYIO                    OAE  PUNEYDO  MONTO -

     15            16                                                                    19                      20

ZEOMO  G’EZO -                RAZIU  ON  ANCIO

        17                 18                                                                    21            22

MITO  COROA -                  POESTOE DI  M -

                19                                              23           24     25

LEO  MATO  L -                   AERE  BYRIOSO

         20          21                                                      26

OYE  SOEGEP -                     TROPEIU  D -

             22                                                 27          28

OE  MONTOR -                     AVOGETIO

       23                                                        

OAZYEO  ON                                    ON  SARMIGETUZOY

             24                                    29                   30

ANCYEO  GLO -                            

25                  26                                                               

TELO  POESTO  MAE -                              

        27                  28                                                             

RO  BYREI  DAVO  SOE                             

       29              30          31                                           

DOYSATEIO  GETOY -

32                              33

RASEYO  ON  TALYPI -

          34           35

CO  GENOYCLO  SOE  C -

             36                  37     38

OTOPOLO  CENYEO  P -

39              40

AN  HISTRIANO  COR -

            41                    42

                 MY -

                 O

                 S -

                 43

A -

                 R -

                 MON -

                  GAT -

    O

Din compararea celor douǎ texte transcrise cu litere latine extragem cuvintele comune:

                        9 (52)                                       10 (10)

2. RECAVOSOEAEO  =      1. REKEYOUSOEDES

                (recavosoao)                            (rekeusodes)

4. RYMEPOOYCOYE =     2. RYMIPEUCUE

(rimepoucue)                           (rimipeucue)

6. DAVO =                             3. DAVYO

(davo)                                      (davio)   

7. ARMEORIOY  =                4. AREMEORIO       

(armeriu)                                  (armerio)

            8. RADA =                             5. RADA

            (rada)                                       (rada)

9. POYE =                              6. PUO

(pue)                                        (puo)

            10. DELO =                           7. DELU

            (delo)                                       (delu)

11. ON =                                 8. ON   

(on)                                          (on)

12. GENOCLO =                   9. GENUCLO

(Genoclo)                                (Genuclo)       

14. BISYCO =                        11. BISCO

                (Bisico)                                    (Bisco)

15. DOE =                              12. DU

(de)                                          (du)

16. DYIO =                             13. DYEU

(Dio, Diyo)                              (Deu)

17. ZEOMO =                        14. TEOS

(Zeomo)                                   (Teos)

18. G’EZOMITO                    15. G’EZOMISO

(G’ezomito)                             (G’ezomiso)

19. COROALEO =                 16. COROALO

(Corolo)                                   (Corolo)

20. MATO =                           17. MATO

                (mato)                                                    (mato)

21. LOYE =                            18. LOAE

(lue)                                         (loe)                                     

23. MONTOROAZYEO =     20. MONTORAZIU

                (Montorazio)                                        (Montoraziu)

24. ON =                                 21. ON

(on)                                          (on)                                      

25. ANCYEO =                     22. ANCIO

(ancieo, anceo)                        (ancio)

27. POESTO =                        23. POESTOE

                (poesto, posto)                                     (poesto, posto)

28. MAERO =                         25. MAERE

(maro)                                      (mare)             

29. BYREI =                          26. BYRIOSO

                (biri)                                        (biriso)

            Este evident cǎ texul scris cu ortografie stilizatǎ (clerică) pe placa 10 (10) reprezintǎ de fapt versiunea pre-scurtatǎ a textului scris cu ortografie geticǎ standard pe placa 9 (52).

Din compararea cuvintelor utilizate cu acelaşi sens se poate observa clar cǎ, chiar dacǎ cuvintele sunt identi-ce, modul de redactare diferă.

Aceastǎ deosebire este rezultatul diferitelor inter-pretǎri grafice a fonemelor în cuvintele identice din aceea-şi limbǎ, inscripţionate de diferiţi autori de texte dar care, dupǎ observaţiile proprii şi varietatea inscripţiei, constituie şi rezultatul diferitelor graiuri aparţinând aceleiaşi limbi, utilizate de diferiţii autori ai textelor.

 CONCLUZIE:

În acelaşi tezaur se găsesc douǎ plǎci pe care este înscris textul care se referǎ la acelaşi eveniment, cuvin-tele prin care este redată întâplarea sunt identice şi cu semnificaţie neschimbată.

Primul text este scris cu ortografie geticǎ standard, iar celǎlalt cu ortografie stilizatǎ (clerică).

Când utilizez sintagma “ortografie geticǎ standard” mǎ refer în adevǎratul sens a cuvântului.

Este cert cǎ în ortografia utilizatǎ se face apel şi la anumite semne ortografice autohtone, deci este vorba despre o ortografie nouǎ, complexă, întemeiatǎ în baza  ortografiei greceşti, iar acesta în baza ortografiei armene (pelasge).

Referitor la ortografia stilizatǎ (clerică), nu poate fi pusă la îndoială originea ei autohtonă. 

 Identitatea textului pe ambele plǎci este o  garanţie clarǎ a faptului cǎ acestea douǎ, iar cu aceasta şi celelalte plǎci la care fac referire sunt citite corect.

Diferenţele în pronunţarea cuvintelor identic utilizate sugerează existenţa graiurilor diferite care s-au amestecat şi s-au utilizat într-un spaţiu mic. 

Acest fapt se poate sublinia şi prin afirmaţia lui Ovi-diu, care în scrierile sale a precizat cǎ la Tomis, unde se afla în exil, a uitat limba latină şi cǎ vorbea şi scria o latinǎ mixtǎ, cu numeroase împrumuturi geto – traco – scite.

Semnificaţia conţinutului din plăcuţe

În textul scris pe ambele plǎci este vorba despre un eveniment cu caracter local.

Accentuez cǎ evenimentul are caracter local.

Descrierea evenimentului cu caracter local pe douǎ plǎci indică clar locul de origine a elaborǎrii textelor.

Datoritǎ faptului cǎ evenimentul se petrece în Dacia Minor (Dobrogea), şi locul de elaborare trebuie să se gă-sească în aceeaşi regiune.

Un moment foarte important marcat în conţinutul textului este acela cǎ nobilul local din oraşul Istria, Segepe Montorazeo, a iniţiat acţiunea la Biserica Zeului Divin a lui Gezomito Corolo la Genucla.

Din acestea se poate constata cǎ :

- Biserica Zeului Divin (Biserica Cereascǎ a Sfântu-lui Zeu, Biserica Sinodului) a fost identificatǎ şi ca aparţinând lui Corolo, ce ar trebui sǎ însemne cǎ ea a fost ridicatǎ de cǎtre un nobil cu numele Corolo, care la origine nu a fost nici Get nici Aram (Scit), ci G’et.

În Dacia Minor cum reiese şi din alte plǎci, dar şi din scrierile istorice existente, preponderenţi au fost G’eţii.

Numele acestul Corolo nu trebuie sǎ fie confundat cu Corolo 12 (28), Sego Corolio 13 (98) şi Coroleo-samito 14 (94), care tot aşa a trǎit în Dacia Minor (Dobrogea), dar undeva pânǎ în anul 90 d.H., deci la diferenţă de aproape un secol şi jumǎtate faţă de perioada în care au fost scrise plǎcile 9 (52) şi 10 (10).

- Datoritǎ faptului cǎ despre acţiunea lui Segepe Montorazeo din Istria au fost scrise texte pe douǎ plǎci cu conţinut identic, din care prima, cea mare, cu o bogată prezentare în relief şi cu utilizarea am-belor ortografii, indică faptul cǎ nobilul local, pentru o asemenea prezentare publicǎ pe zidurile Bisericii Sinodului, a fost nevoit sǎ aducă daruri bogate bise-ricii.

- Plǎci care conţin un eveniment local, care în nici-un caz nu reprezintǎ ceva important la nivel mai mare, cu siguranţă au beneficiat de o prezentare publică la nivel local; datorită faptului că centrul de elaborare a tuturor plǎcilor se găsea este Genucla, în mod logic, printre plăcile din tezaurul de la Sinaia descriind evenimente de importanţă generală, de stat, s-au aflat şi plăci referitoare la evenimente de importanţă locală.

- Mai mult ca sigur este faptul cǎ din tezaurul de la  Sinaia, pe lângǎ plăcile cunoscute, făceau parte şi sigiliul lui Burebista 1 (112), şi medalia de ambasa-dor 3 (113), care astǎzi au proprietari diferiţi.

Trebuie remarcat cǎ sigiliul şi inelul au fost aduse în Sinaia odată cu celelalte plăci din Genucla.

Acest aspect conduce la o altǎ constatare, şi anu-me: obiectele pe care le utilizau anumite persoane, şi care erau de importanţǎ generalǎ, dupǎ utilizarea lor deveneau părţi ale patrimoniului Bisericii Sinodu-lui de la  Genucla.

- La Genucla se depozitau şi alte obiecte şi relicve de importanţǎ generalǎ.

Astfel, din surse romane, este cunoscut cazul când Crassus, cǎutând “casus belli”, a cerut regelui local Zuraso sǎ îi dea înapoi steagurile romane captura-te, depozitate la Genucla.

Este interesant cǎ în scrierile romane Genucla este menţionată doar ca fortǎreaţǎ puternicǎ, şi nu ca centru religios.

Motivul pentru trecerea sub tǎcere a rolului religios al Genuclei poate fi căutat în diferenţele mari de ordin religios dintre cele două societăţi.

O religie practica monoteismul lui Zamolxis, iar cealaltă politeismul roman.

Este cunoscut în istorie faptul cǎ atunci când se doreşte ca ceva sǎ se distrugǎ complet, atunci des-pre acel lucru nu se vorbeşte deloc (în niciun mod).

9 (52)   CUCERIREA RIMEPEI

Un text cu conţinut identic este scris şi cu caligrafie stilizată  (clerică) pe placa 10 (10). După analiza ambelor plăci, voi face şi o analiză comparativă a textelor. 

Text original 9 (52)

Copie (transcriere) originalǎ

Voi prezenta mai întâi inscripţia cu ortografia stiliza-tă (clerică) după numerotarea la care am apelat.

Pe plăcuţa respectivă se găsesc şi alte inscripţii cu caligrafie stilizată (clerică), dar datorită faptului că am analizat textul după fotografie, nu sunt în situaţia de a oferi interpretarea sigură a tuturor semnelor.

 Inscripţii cu ortografia stilizatǎ (clerică):

1.      TROPEIO  SOTIGEOZOGi

2.      M (mato)  DUAZO  DUZATEO

3.      COTOPOLO  CENUE

4.      MATO  BOEROBISTO

Text cu ortografie geticǎ standard:

ISTROGETA  RECAVO -

1                           2

SOEAEO  GENO  RYME -

3              4

POOYCOYE  MATO  D -

5               6

AVO   ARMEORIOY  RA -

7                      8

DA  POYE  DELO  ON  G -

                9              10             11        12

ENOCLO  POYE  BISY -

13            14

CO  DOE  DYIO

15          16

ZEOMO  G’EZO -

17                    18

MITO  COROA -

                              19

            LEO  MATO  L -

20          21

OYE  SOEGEP -

                             22

OE  MONTOR -

                           23

OAZYEO  ON

                                 24

ANCYEO  GLO -

25                26

TELO  POESTO  MAE -

27                    28

RO  BYREI  DAVO  SOE

                                29                30             31

DOYSATEIO  GETOY -

32                      33

RASEYO  ON  TALYPI -

                                            34                          35

CO  GENOYCLO  SOE  C -

                               36                    37        38

OTOPOLO  CENYEO  P -

39                40

AN  HISTRIANO  COR -

41                           42

                                   MY -

                                    O

                                    S -

                                    43

                                    A -

                                    R -

                              MON -

                               GAT -

                                   O

Transcrierea cu caractere latine a textului original şi înregistrarea fiecǎrui cuvânt în parte cu un numǎr diferit

Citirea ortograficǎ a textului original

Inscripţii cu ortografia stilizatǎ (clerică):

1.  Tropeo sotigeozogi (soţigeozogi)

2.  M (mato) Duazo Duzateo

3.  Cotopolo Cenue

4.  Mato Boerobisto

Text cu ortografia geticǎ standard:

Istrogeta recavosoao geno Rimepoucue

mato davo armeriu rada pue delo on Geno-clo pue Bisico de Dio Zeomo G’ezomito Co-rolo.

Mato lue Segepe Montorazio on ancieo glo-telo poesto (posto) maro biri davo se Dusa-teo Geturaseo on talipico Genuclo se Coto-polo Cenio pan histriano cormio sarmon-gato. 

Prezentarea inscrierii originale în pararel cu

termenele etimologice din limba română

Inscripţii cu ortografia stilizatǎ (clerică):

1. Tropeo sotigeozogi (soţigeozogi) (trupe a-sociate)

2.   M (mato) Duazo Duzateo (Iubitul Duazo Duzateo)

3.   Cotopolo Cenue (Cotopolo Cenue)

4.   Mato Boerobisto (Iubitul Burebista)

Text cu ortografia geticǎ standard:

Istrogeta (Istrogeta) recavosoao (recucereazǎ) geno (gentil, distins, nobil)  Rimepoucue (rimepia-nǎ) mato (Iubitǎ) davo (aşezare) armeriu (al ar-matei) rada (rasǎ, destrusǎ) pue (pune) delo (del, proces) on (în) Genoclo (Genucla) pue (pune) Bisico (la bisericǎ) de (de) Diyo (Zeu) Zeomo (zeesc)  G’ezomito (g’ezomitic)  Corolo (Corolo, al Corolo).

Mato (Iubit) lue (lui)  Segepe (Segepe) Montora-zio (Montorazio) on (în)  ancieo (ân cerere) glo-telo (glotaşi – recruiţi militari) poesto (vizita, posta) maro (marele)  biri (birǎu) davo (a aşezarea) se (acela este) Dusateo (Dusateo) Geturaseo (Ge-turaseo, Geticǎ) on (în)  talipico (“tali + pic” – ple-cǎciune, mica reverenţǎ) Genuclo (al Genuclei) se (acela este) Cotopolo (Cotopolo, Marele preot) Ce-nio (Ceneo) pan (totul, tot cuprinzǎtor) histriano (dunǎreanǎ; Hister = Dunǎrea) cormio (“cârmǎr”, timonier, conducǎtor) sarmongato (sarmongatean). 

Traducere liberǎ

Inscripţii cu ortografia stilizatǎ (clerică):

1.  Trupele asociate.

2.  I (iubit) Duazo Duzateo.

3.  Cotopolo Cenue.

4.  Iubit Boerobisto (Burebista).

Text cu ortografie geticǎ standard:

Istrogeta recucereazǎ distinsa rimepianǎ iubita aşezare distrusǎ (rasǎ) a armatei şi pune (ridicǎ) proces la Genucla la Biserica Zeului Divin g’ezomitic Corolo.

Iubitul el (lui) Segepe Montorazio în cǎuta-rea recruţilor militari, l-a vizitat pe marele birâu a oraşului, el (acela este) Dusateo Geturaseo, la plecǎciunea (micǎ reverenţǎ) genuclicǎ a (acela este) Marelui Preot Ce-neo, conducǎtorul pan-danubian din Sar-mongat.

Explicarea cuvintelor:

Text cu ortografie geticǎ stilizată (clerică):

1.    TROPEIO  SOTIGEOZOGi (SOTSIGEOZOGi) = tru-peo sotigeozogi (soţigeozogi) (trupe asociate);  - aceaste cuvinte sunt inscripţionate la mijlocul pǎrţii de sus a plǎcii în jurul personajului “zabelo” (Zamolxis), reprezentat ca tânǎr ostaş. Pentru ambele cuvinte există cuvinte asemănătoare în actualele limbi a.m. şi d.r.

2.    M (mato)  DUAZO DUZATEO = M (mato) Duazo Du-zateo (Iubitul Duazo Duzateo); - numele conducăto-rului  din Genucla. Este inscripţionat în partea stângă, în zona mediană a plăcii. Numele acesta se regăseşte inscripţionat şi cu ortografie standard la poziţia  32, sub forma  Dusateo.

3.    COTOPOLO CENUE = Cotopolo Cenue (Cotopolo Cenue); - Marele preot, învăţat şi “comandant al tuturor oştilor” pe vremea lui Burebista; Cotopolo Cenue este inscripţionat, împreunǎ cu numele lui Burebista, în zona centrală a plǎcii.

4.    MATO BOEROBISTO = Mato Boerobisto (Iubitul Burebista);

Text cu ortografie geticǎ standard:

1.    ISTROGETA = Istrogeta (Istrogeta); - aşezare geticǎ şi fortificaţie pe malul Mǎrii Negre, în Dobrogea; din do-cumentele istorice este cunoscutǎ sub numele   Istria.  

2.    RECAVOSOEAEO = recavosoao (recuceritǎ, recotropitǎ); - cu aceaşi semnificaţie se întîlneşte în limba spaniolǎ, în varianta fonetică “reconquistado“ (reconcuistado).

3.    GENO = geno (gentila, distinsa, nobila); - în d.r. existǎ termenul similar “gentil” .

4.    RYMEPOOYCOYE = rimepoucue (rimepianǎ); – cu referire la numele fortificarţiei Rimepa.

5.    MATO = Mato (Iubit); - de la  “amato”.

6.      DAVO = davo (aşezare);  - de la  “dava” (aşezare).

7.    ARMEORIOY = armeriu (al armatei); - din “armos” (armatǎ). În a.m. şi d.r., v. şi “armie” (armatǎ).

8.    RADA = rada (rasǎ, destrusǎ); - în d.r. existǎ verbul “a rade“ (a distruge, a învinge, a devasta).

9.    POYE = pue (pune); – în d.r. există “a pune“.

10. DELO = delo (proces); – în d.r. “del” (proces,  judeca-tă).

11. ON = on (în); - în d.r. şi a.m. “în, ân“.

12. GENOCLO = Genoclo (Genucla); - numele marii cetăţi şi a centrului religios.

13.  POYE = pue (pune);- în d.r. există “a pune“.

14. BISYCO = bisico (bisericǎ); - în d.r. şi a.m. “biserică, bisearicâ” .

15. DOE = de (de); - în d.r. “de” . În a.m. există sub forma “di”.

16. DYIO (DIYO, DIO) = Dio (Zeu); - în a.m. “dio” (dio) = “zeu”. 

17. ZEOMO = zeomo (zeesc); - în d.r. “zeu, divinitate”.

18. G’EZOMITO = g’ezomito (g’ezomitic); - din “G’et = g’etomitic = g’ezomitic”.

19. COROALEO = Corolo (Corolo, al Corolo); - nume de ctitor a bisericii.

20. MATO = Mato (Iubit); - de la “amato”.

21. LOYE = lue (lui, a lui); – în d.r. “lui“, în a.m. “alui“. Este vorba de pronume utilizate ca pronume de politeţe, pentru apelare a personalităţilor, de ex. “Lui Segepe” (Respectatul Segepe).

22. SOEGEPOE = Segepe (Segepe); - nume de nobil, iniţiator al procesului.

23. MONTOROAZYEO = Montorazio (Montorazio); - numele de familie a lui Segepe.

24. ON = on (în); - în d.r. şi a.m. “în, ân“.

25. ANCYEO = ancieo, anceo (ân cerere); – cuvântul trebuie analizat ca un cuvânt compus, format din “an + ciea” = “an  + cerere”, unde termenul “ciea” reprezintă de fapt forma prescurată a substantivului “cerea” = “cerere”, în limba d.r., în care sunetul “r” se pronunţă absorbit, în maniera “ciea“. Aceastǎ absorbire a sune-tului  “r” este similarǎ fenomenului identic în ceea ce priveşte consoana “r” în cazul anumitor cuvinte în limba  armân makedonǎ, ca de exemplu: “cari, care” =”care” pronunţate în unele graiuri “cai, cae”. Aşadar şi în limba d.r. veche, în manieră identică, în loc să se folosească termenul “ancerea”, s-a folosit “anciea, ancea”.

26. GLOTELO = glotelo (recruiţi militari); – în d.r. “glotaş” (recrut militar care nu mai este obligat la recrutare). Evident cǎ termenul “glotaş” şi în actualǎ d.r. se referǎ la “recrut militar”, dar acum semnificaţia îi este uşor modificată; el desemnează “supus recrutării” şi nu “cel care nu este supus recrutǎrii”.  

27. POESTO = poesto, posto (vizita, posta); - semnifica-ţia acestui cuvânt se referă la punerea împreună a semnificaţiei celor două cuvinte constituente, “poi, apoi + sta“, mai ales pentru că acelaşi cuvânt se regăseşte, cu înţeles similar, pe mai multe plăci. Cu toate acestea, simpla determinare a compunerii nu conferă claritate din punct de vedere etimologic. Determinarea evoluţiei etimologice a termenului, reali-zată odată cu studiul  său în contextul textului de pe această plăcuţă, are la bază conexiunea făcută între “poesta“, şi “poseta“, aparţinând limbilor slave. Dacǎ se comparǎ ambele cuvinte care au semnificaţie identi-cǎ putem trage concluzia cǎ termenul getic “poesta“, în raport cu cel slav, se  deosebeşte numai prin permu-tarea literelor a treia şi a patra, de la “se” în “es“. Datoritǎ faptului cǎ termenul „poseta” se întâlneşte în toate limbile slave şi, în plus, doar în textele getice, într-adevăr, indiferent din legǎtura sesizată iniţial, pot constatata cǎ originea trebuie cǎutatǎ în limbile slave. Se ridică întrebarea legată de găsirea unui cuvânt slav în scrierile getice dacǎ se ştie cǎ şi cu şase secole mai târziu, pe timpul lui Iordanes, v. “Getica, 34, 35″ Slavii  (Sclavenii şi Anţii) trǎiau la izvoarele Vistulei şi între râurile Nistru şi Nipru. Explicaţia ar trebui căutată la Sarmaţi, care, înainte sǎ locuiascǎ spaţiul de lângǎ flu-viul Dunǎrea, au trǎit în vecinătatea imediată a Slavilor. Prin urmare, Sarmaţii sunt cei care au preluat de la Slavi termenul „poseta“, iar acest cuvânt a fost adaptat fonetic la noua limbǎ şi pronunţat “poesta“. În limba d.r precum recidiv apare şi forma “posta” (posta) = “se opreşte, se aşează, se aranjează”.

28. MAERO = maro (marele); – în d.r. şi a.m. “mare“.

29. BYREI = biri (birǎu); – în d.r. “birǎu” (birǎu).

30. DAVO = dava (aşezare);

31. SOE = se (acela este, acela e); – pe placa 12 (28; – 23) se întâlneşte sub forma “se”.

32. DOYSATEIO = Dusateo (Dusateo); – numele condu-cǎtorului din Genucla.

33. GETOYRASEYO = Geturaseo (Geturaseo, Geticǎ); – supra-numele, porecla lui Dusateo.

34. ON = on (în); - - în d.r. şi a.m. “în, ân“.

35. TALYPICO = talipico (plecǎciune, mica reverenţǎ); – vezi placa 7 (120; – 14).

36. GENOYCLO = Genuclo (al Genuclei; la Genucla);

37. SOE = se (acela este, acela e); – pe placa 12 (28; – 23) se întâlneşte sub forma “se”.

38. COTOPOLO = Cotopolo (Cotopolo, Marele preot);

39. CENYEO = Cenio (Cotopolo Ceneo);

40. PAN = pan (totul, tot cuprinzǎtor); “pan” = “panta” (toţi), este un vechi cuvânt utilizat în toate limbile bal-canice; în limba greacă se regăseşte sub forma “pante-lis” (tot, tot cuprinzǎtor).

41. HISTRIANO = Histriano (dunǎreanǎ; Hister = Dunǎ-rea); – dupǎ Iordanes “Getica, 75” Dunǎrea în limba Besilor se numea “Hister“. Trebuie făcută diferenţă între termenii “Istro” şi “Hister, Histro”. “Istro, Istria” e denumirea fortǎreţei, iar “Hister, Histro, Histria” este numele Dunǎrii. Aceastǎ diferenţiere este respectatǎ pe aceastǎ placǎ înainte de toate de faptul ce în acelaşi text se utilizeazǎ numele lui Istria şi Hister, iar dacǎ nu ar fi inscripţionată litera “h” la începutul cuvân-tului Histriano, acesta ar fi putut fi interpretat greşit, în legătură cu Istria şi nu cu Dunărea. Pe alte plǎci aceastǎ regulǎ nu se prea respectă, astfel cǎ Dunǎrea cel mai frecvent este scrisă în forma “Istrio”. Poate că termenul “Istrio” (Dunǎrea) este de origine getǎ.

42.  CORMYO = cormio, cormo (cârmǎr, timonier, condu-cǎtor); – de la “cîrmǎ” (conducǎtor, promotor); – forma derivatǎ de la “cara” (cârmire, mişcare într-o direcţie). “Cara” este  un strǎ-vechi cuvânt de origine pelasgǎ, etimologic derivat din cuvântul “curâ” (curge).

43.  SARMONGATO = Sarmongato (Sarmongat); – aşeza-re scito-geticǎ puternic fortificatǎ, pe drumul principal de acces Sarmigetuza.        

CONCLUZIE:

Conducător la Genucla, regent de la Sarmigetuza a fost Dusateo Geturazeo. Datoritǎ faptului cǎ el a coman-dat toate trupele sarmigetuze în întreaga regiune, se poa-te trage concluzia cǎ la vremea respectivă  Genucla nu a fost numai principalul centru religios, ci şi o fortǎreaţǎ foar-te puternicǎ.

Conducătorul aşezării litorale Istria, Segepe Monto-razeo, a reuşit sǎ recucereascǎ  garnizoana Rimepa care a fost distrusǎ.

Dorind  să reconstruiască garnizoana, în timpul rugăciunii la Biserica Zeiască din Genucla în cinstea lui Cotopolo Ceneo, a cerut conducătorului din Genucla,  Du-sateo Geturazeo, sǎ i se dea un anumit numǎr de recruţi pe care să îi cazeze la Rimepa.

Pe aceastǎ placǎ Cotopolo (Marele, Înaltul preot) Ceneo este identificat astfel: “conducǎtor pan-dunǎrean din  Sarmongat”.

Cum s-a putut observa din plăcuţa 8 (21), imediat lângǎ Sarmongat este “perio davo” (aşezarea sacrǎ). Aceastǎ înseamnǎ cǎ este vorba despre o mai mare concentrare de elemente sacrale, într-o aşezare tipic sacralǎ.

Cum Ceneo este Cotopolo (Mare Preot), dar şi co-mandant suprem al forţelor armatei, cu siguranţă că avea cartierul general la Sarmongat, în apropierea imediatǎ a  “complexului sacral”. Şi pentru că Ceneo, v.7 (120), este şi “sarcerio rotopeno” (comandant al tuturor oştilor), pe bună dreptate este supranumit  “Conducǎtor pan-danubian din Sarmongat”.

 Textul original 8 (21)

Transcriere originalǎ

Datorită faptului că textul este grupat în unităţi distincte cu scopul de a menţine conţinutul lor integral, voi numerota şi grupele.

1.      TALYPICO  SARMIGETOYZO  ON  TOTICE-OY  STRATOY

2.       STRATOY  LO  ZIDO DAVO

3.       STRATOY  LO  MOLYODAVO

4.       STRATOY  SARDAVO

5.       STATOY (STRATOY)  IHCeOE LO COPONO xxx

6.       STRATOY IHCeOE LO  SARGETO x

7.      STRATOY  IHCeOE  PORCESY  LO PERYEO  DAVO x

MATO  BOEROBISETO  LO  SARMONGATO  DOYES-

         8                         9                          10                   11                               12

TE  NOPO

                13

SO  IRLOY  PALO  ON  TOHRO  MARA  SARMIGE-

  14          15                16          17          18                  19                   20

TOYZO

Textul original scris cu caractere latine şi înregistrarea fiecărui cuvânt aparte cu număr separat

Citirea ortograficǎ a textului original

Talipico sarmigetuzo on toticeu stratu.

Stratu lo Zidodavo.

Stratu lo Moliodavo.

Stratu (lo) Sardavo.

Stratu ihce lo Copono 3.000.

Stratu ihce lo Sargeto 1.000.

Stratu ihce porcesi lo Periodavo 1.000.

Mato Boerobiseto lo Sarmongato. Dueste nopo so irlu. Palo on tocro mara Sarmigetuzo

Prezentarea inscrierii originale în pararel cu

termenele etimologice din limba română

Talipico (“tali + pico” – plecǎciune, micǎ reveren-ţǎ) sarmigetuzo (sarmigetuzicǎ) on (în, la) toticeu (toatǎ) stratu (oastea).

Stratu (oastea) lo (la) Zidodavo (Zido-aşeza-re).

Stratu (oastea) lo (la) Moliodavo (Molio-aşeza-re).

Stratu (oastea) (lo) (la) Sardavo (Sar-aşezǎ-minte).

Stratu (oastea) ihce (necesarǎ) lo (la) Copono (Capîna) 3.000 (3.000 ostaşi).

Stratu (oastea) ihce (necesarǎ) lo (la)  Sarge-to (“Sargeta” – Blidaru) 1.000 (1.000 ostaşi).

Stratu (oastea) ihce (necesarǎ) porcesi (în pornire)  lo (la) Periodavo (sanctuarǎ-aşezǎminte) 1.000 (1.000 ostaşi).

Mato  (iubit) Boerobiseto (Burebista) lo (la) Sarmongato (“Sarmongat” – Costeşti). Dueste (duios, cu amabilitate, cu gentileţe) nopo (nǎpǎdi)  so (sa) irlu (“irugǎ” – ripǎ, dig). Palo (“a pǎlǎvrǎgi”  – vorbeşte)  on (în, pe) tocro (“toc-mirea” – organizeazǎ) mara (marii) Sarmigetuzo    (Sarmigetuza).

Traducere liberǎ:

Plecǎciune (micǎ reverenţǎ) sarmigetuzǎ întregii armate.

          Oaste la  Zidodava.

          Oaste la Moledava.

          Oaste (la) Sardava.

          Oastea necesarǎ la Capîna 3.000.

          Oastea necesarǎ la Sargeta 1.000.

          Oastea necesarǎ în mişcare la aşezarea sanctuarǎ 1.000.

Burebista iubit la Sarmongat. Se infiltrea-ză subtil prin viroagă. (Cu gentileţe o înconjoa-rǎ ripa lui.) Vorbeşte la organizarea marii Sar-migetuza.

Explicarea cuvintelor:

1.    TALYPICO = talipico (plecǎciune, micǎ reverenţǎ);  - cuvântul “talipico” este compus din “tali + pico” (tali + pico) din limba d.r. şi este semnifică “micǎ + plecǎci-une”.

SARMIGETOYZO = sarmigetuzo (sarmigetuzicǎ); 

ON = “on” (în, la); – prepoziţie de loc. 

TOTICEOY = toticeu (toatǎ); - în limba d.r.  ”tot”.

STRATOY = stratu (oastea); – cuvânt naturalizat gr. “stratia” = “oaste”.

2.    STRATOY = stratu (oastea);      

LO  = lo (la);

ZIDO = Zido (Zido); – toponim pentru aşezare fortifica-tǎ. 

DAVO = davo (aşezare);

3.    STRATOY = stratu (oastea, armatǎ);      

LO  = lo (la);

MOLYO = Molio (Molio, Moleo); – toponim pentru aşe-zare fortificatǎ. Oraşul lui Zamolxis. Cel mai mare şi cel mai important centru religios dedicat zeului soa-relui şi al focului – Zeul MOLOH. Numele lui Moloh este conţinut în propriul nume al celui mai important centru religios: Moledavo, Moliodavo, şi reprezintă componentă de bază în formarea numelui Zamolxis.

DAVO = davo (aşezare);

4.    STRATOY  = stratu (oastea);    

SAR = Sar (Sar); – toponim pentru aşezare fortificatǎ.

DAVO = davo (aşezǎminte);

5.    STATOY (STRATU) = stratu (oastea);      

IHCeOE = ihce (necesarǎ); – în limba a.m. “ihtizae” (ihtizae) = “necesarǎ, nevoitǎ”.

LO = lo (la);

COPONO = Copono (Capona, Capîna); – toponim Ca-pîna (Capital) pentru aşezare fortificatǎ. 

XXX = 3.000 ostaşi ;

6.    STRATOY = stratu (oaste);

IHCeOE = ihce (necesarǎ); – în limba a.m. “ihtizae”  = “necesară”.

LO = lo (la);

SARGETO = Sargeta; rîu în apropierea Sarmigetuzei. Pe cursul acestui râu se găsea fortǎreaţa Sargeta care astăzi, conform estimărilor proprii, ar corespunde cetăţii Blidaru. În aceastǎ fortǎreaţǎ au fost încartiruiţi 1.000 de soldaţi.

X = 1.000 ostaşi;

7.    STRATOY  = stratu (oaste);

IHCeOE  = ihce (necesarǎ);

PORCESY (PORCESI)  = porcesi (în pornire); – în limba  d.r.  ”pornire”.

LO = lo (la);

PERYEO (PERIEO) = perio (sanctuarǎ); - gr. şi lat.  “peristilon, peristilum”  = “sanctuar”. Ruinele obiecti-velor situate pe dealul din apropierea satului Costeşti sunt, de fapt, rǎmǎşiţele unui “sanctuar”.

DAVO = davo (aşezǎminte, localitate)

X = 1.000 ostaşi;

8.    MATO = Mato (Iubit);

9.    BOEROBISETO = “Boerobiseto” (Burebista); 

10. LO  = “lo” (la);

11. SARMONGATO = Sarmongato (Sarmongat); aşezare scito-geticǎ puternic fortificatǎ pe valea, înainte de sau pe linia sanctuarului. Dupǎ estimarea proprie, aşeza-rea şi fortificarea Sarmogat se afla pe locul satului Costeşti de azi. Chiar şi denumirea satului  Costeşti ascunde termenul “cosa/cosra” (fortificaţie) în limba geticǎ.

12. DOYESTE = dueste (duios, cu amabilitate, cu gentile-ţe); – în limba d.r. “duios”.

13. NOPO = nopo (nǎpǎdi) - în d.r. “nǎpǎdi”. De fapt  ”nǎpǎdi” = “nopo” (“ǎ” = “o”) sunetul mut “ǎ”, este redat în getică prin  “o”, într-o transformare fonetică standard. Este explicabilă, aşadar, evoluţia lui  “nǎpǎ-di” = “nopodi” din “nopo”.

14. SO = so (ei, lui);

15. IRLOY (IRLU) = irlu (ripǎ, dig); - în d.r. “irugǎ” (râpǎ, dig). 

16. PALO = palo (vorbeşte); – în spaniolǎ “palavra” (palavra) = “vorbǎ”. În d.r. şi a.m. “palavra” (a pǎlǎ-vrǎgi). Faptul că acest cuvânt se regăseşte şi în spani-olă nu trebuie să ne surprindă, ştiind că o parte dintre Goţi (Geţi) s-au stabilit, mai târziu, pe teritoriul spaniol. Subliniez cǎ în textele de pe plǎci se găseşte un mic fond de cuvinte, întâlnit azi, într-o formă neschimbată, în limba spaniolă.  Cuvântul “palavra”, cu permutarea lichidelor “l” şi “r”, se întâlneşte în forma “paravlidin” (vorbe) în “Iliada” lui Homer, “D 6″ tradusǎ în limba greacǎ arhaicǎ, analizatǎ în lucrarea “OCLJUL AL OMERU”, p.192. Tetovo, 2004;.  

17. ON = on (în, pe); – prepoziţie de loc.   

18. TOHRO (TOCRO) = tocro (organizeazǎ); – în d.r. “tocmi”. Este interesant faptul cǎ pe plăcuţă cuvântul este inscripţionat “tohro”. Experienţa în traducerea plăcilor în limba geţilor m-a ajutat să stabilesc forma exactă a cuvântului, “tocro”. Pe anumite plǎci avem cazuri când litera “k (c)” este scrisǎ ca “x (c)”, ceea ce, sigur, este rezultatul elaborării plǎcii ţinând cont de echivalenţa celor două semne şi nu de scrierea corectă a literei date.

19. MARA = mara (marii, înǎlţatei); - în limba d.r. şi a.m.  ”mare”. 

20. SARMIGETOYZO = Sarmigetuzo (Sarmigetuza);

CONCLUZIE:

Pe aceastǎ placǎ este reprezentatǎ apǎrarea circu-larǎ a cetăţii Sarmigetuza, realizatǎ prin aşezările fortifica-te situate în poziţii straregice, pe drumurile de acces.

Într-o prezentare în relief, Sarmigetuza este singur-ul oraş situat pe o înǎlţime acoperitǎ cu o pǎdure deasǎ.

Aşezările fortificate au format un inel de apǎrare foarte solid. Ele se găseau la mare distanţǎ de centru.

Este interesantǎ, în special, reprezentarea aşezării fortificate Sarmongat, care se găseşte pe aceeaşi linie cu “sanctuarul” şi mica fortificaţie Sargeto (Blidaru de azi) de pe râul  Sargeta, situată imediat dupǎ “sanctuar” .

Aşa cum este reprezentat Sarmongatul, el se gă-sea pe valea Sargeţiei şi cu zidurile sale închidea complet valea. Înaintea zidurilor a fost sǎpatǎ un şanţ de apărare adânc.

Având în vedere cǎ astǎzi sunt cunoscute poziţiile Sarmongat şi “sanctuarul”, cred cǎ nu este greu sǎ se sta-bileascǎ poziţiile exacte ale tuturor fortǎreţelor expuse.

Ca rezultat a cunoştinţelor anterioare, pot identifica cu uşurinţă o parte din localităţile prezentate pe tăbliţă. Astfel, avem: Sarmongat, pe locul actualului sat Costeşti. Periodavo (sanctuarul), imediat pe dealul care se situează pe partea dreaptǎ a Costeştiului, privind spre Sud. Mica fortǎreaţǎ Sargeto, denumitǎ dupǎ râul omonim, este, de fapt, Blidaru de azi. Fortăreaţa Zidodavo se afla pe locul pe care astăzi se găsesc ruinele din localitatea “Feţele Albe”.

În legǎturǎ cu stabilirea poziţiei celoraltor localitǎţi reprezentate pe placă, chiar dacă astǎzi se execută săpă-turi în alte situri la sud de Blidaru, nu mă pot pronunţa de-cât după vizitarea locului.

Text original 7 (120)

Pentru plăcuţa referitoare la numirea generalilor şi subordonaţilor lor nu am respectat modul de aranjare a textului conform inscripţiei originale datorită faptului că prezentarea succesivă a acestora, pe rânduri distincte, ar ajuta la o percepere mai clară a conţinutului plăcii.

Transcriere originală

ROTO                                                                         SARCE

PENEO                                                                       RYO   

          M

           T

POYDEO  ONTOYRNIENEDOE  ZABELIOLEODOE  HIL -

        1                                   2                                               3                                            4

EARHI  LO  ROCEO  SOCEO  ARMOSO  SOSYEO  ACEZO

                     5             6                   7                     8                    9                 10

ON  SOLETOLE  ON  TALIPICELOE  DAVO  GETO  F -

  11                 12               13                  14                        15                             16          17

ACTO  ON  ANCEO  NOSETRO – M – BOEROBYSETO  ON

                   18         19                     20                 21                22                         23

SARMIGETOYZOCOYE  ARMOSO  xxxxxxxxxxxxxx

                      24                                         25                         26

27   -H- ERIGER  DAPIGEO  LO GENOYCLO xxxxxx

28    -H- E.OROLYEO  LO  ELYA CARSEOY xxxxxxxxxxx

29    -H- E.ZORASEOY  LO  MOLEODAVO xxxxxxxxxxxx

30    H. GOYERO  LO  DINOGETO xxxx

31    H. ZAPYEO  LO  ZOYRODAVO xxxxxx

32    H. CORMYO  LO  NOVYDOYN xxxxxx

33    H. GEYZO  LO SIGIDONOE xxxxxxxxxx

34    H. MANISO  LO  ZIDODAVO xxxxxxx

35      -H. BERYSO SAYHDAVO PANONEO xxxxxxxxxx

36      -H. DOYEGOE POLTODAVO SARMATIO xxxxxx

37       H. CARPODO  LO  SARTAPIEO xxxxxxx I I -

38       H. PARIOZO LO ERMYDAVO xxx I I

39       -H. MONGAIO  LO NAPOCOE xxxx – -

40      -H. GOYROE  LO  COMIEODAVO xxx

41      -H. PALOE  LO  SARDAVO SEGESTO I I – xxxxxxxxxx

    COT                                                                                  MA

    OPO                                                                                  ERO

LEOY  CEN                                                             BIR

    EOY                                                                                   EO=T=A=SM

 Transcrierea cu caractere latine a textului original şi înregistrarea fiecărui cuvânt cu număr separat

Citirea ortografică a textului original

Pudeo onturninede zabelilede hilearhi

lo roceo soceo armoso sosio (soţio) acezo (a-şezo)

on soletole on talipicele davogeto

facto on anceo nosetro – M – Boerobiseto on sarmigetuzocue armoso  xxxxxxxxxxxxxx

-h- Eriger Dapigeo (Dapijo) lo Genuclo xxxxxx

-h- E. Orolio lo Elia Carseu xxxxxxxxxxx

 h. E. Zoraseu lo Moledavo xxxxxxxxxxxx

 h. Guero lo Dinogeto xxxx

 h. Zapio lo Zurodavo xxxxxx

 h. Cormio lo Novidun xxxxxx

 h. Gezo lo Sigidone xxxxxxxxxx

 h. Maniso lo Zidodavo xxxxxxx

-h. Beriso, Sehdavo panono xxxxxxxxxx

-h. Duego, Poltodavo sarmatio xxxxxx

 h. Carpodo lo Sartapio xxxxxxx  II

-u. Parizo lo Ermidavo xxx  II

-h. Mong’eo lo Napoke  xxxx – -

-h. Guro lo Comiodavo  xxx

–h. Palo lo Sardavo Segesto  II – xxxxxxxxxx

În cele patru colţuri scrie:

Sarcerio rotopeno Mt (mato) Cotopoleu Ceneu Maero biro = T = A = SM (=Trupeo = Armoso = SarMigetuzo)

Prezentarea inscrierii originale în pararel cu termenele etimologice din limba română

Pudeo (“pudicǎ” – neprihǎnitǎ) onturninede (“înturnare” – ocolire) zabelilede (a comandanţilor) hilearhi (ierarhi, generali) lo (la) roceo (roiul) soceo (asociere) armoso (armie, armatǎ) sosio (soţio) (asociatǎ) acezo (aşezo) (aşezat) on (în) soletole (solul)  on (în) talipicele (“tali + pic” – micǎ plecǎciune) davogeto (cetǎţeani – Geţi) facto (fǎcutǎ) on (în) anceo (dupǎ cererea) nosetro (nostrul) - M – (Iubit)  Boerobiseto (Burebista)  on (în) sarmigetuzocue (sarmigetuzicǎ) armoso  (armatǎ) xxxxxxxxxxxxxx (14.000).

Traducere liberă:

Itinerariul (Turul) fără abatere (viciu) al comandanţilor generali la întrunirea militară (roiul militar unit), asociat teritoriilor stabilite (unit ocupat în pământul) la mica plecǎciune davogetică făcută la cererea iubitului nostru Burebista armatei Sarmigetuzei xxxxxxxxxxxxxx (14.000).

-x (General) – Eriger Dabija la Genucla xxxxxx (6.000).

-gen.- E. Orolio la Elia Carseu xxxxxxxxxxx (11.000).

 gen. E. Zorasu la Moledava xxxxxxxxxxxx (12.000).

 gen. Guero la Dinogeto xxxx (4.000).

 gen. Zapio la Zurodava xxxxxx (6.000).

 gen. Cormio la Novidun xxxxxx (6.000).

 gen. Gezo la Sigidona xxxxxxxxxx (10.000).

 gen. Maniso la Zidodava xxxxxxx (7.000).

-gen. Beriso, Sehdava panonică xxxxxxxxxx

-gen. Duego, Poltodava sarmatică xxxxxx (6.000).

 gen. Carpodo la Sartapio xxxxxxx  II  (7.000  II).

-gen. Parizo la Ermidava xxx  II  (3.000).

 gen. Mong’eo la Napoca  xxxx – -  (3.000 – - ).

-gen. Guro la Comiodava  xxx  (3.000).

-gen. Palo la Sardava Segesta  II – xxxxxxxxxx (II – 10.000).

În cele patru colţuri scrie:

Conducătorul tuturor trupelor, Iubitul şi Mare Preot Ceneu Marele birǎu = T = A = SM (= Trupelor = Armate = SarMigetuze).

Explicarea cuvintelor:

1.    POYDEO = pudeo (neprihǎnitǎ);  - în limba d.r. avem: “pudic,-ǎ; pudoare” (pudic, pudoare) = “neprihǎnit, ne-prihǎnitǎ”.

2.    ONTOYRNIENEDOE = onturninede (ocolire, paradǎ); – sensul este legat de semnificaţia verbelor “turnare” (turnare) şi “turtseare” (turceare), astfel încât “ontur-nido” (on + turnido) = “an + turnare” (ân + turnare) = adicǎ rotire, mişcare circularǎ, care, privitor la termino-logia militară, corespunde “defilării (şi/sau inspecţiei trupelor)”.

3.    ZABELIOLEODOE = zabelilede (a voivozilor, a co-mandanţilor); – cuvântul “zabelo” are semnificaţia de “conducǎtor al oastei” = “voievod” şi reprezintǎ un cuvânt format din d.r. “zabet + beligerant”.

4.    HILEARHI = hilearhi (ierarhi, generali); – termen vechi utilizat în limba greacǎ şi în a.m.  Radicalul îl constituie a.m. “njilje” (nyilye), d.r. “mile” şi gr. “hilia”, iar în sen-sul de faţă cuvântul s-a format în limba greacă, desem-nând căpeteniile a 1000 de ostaşi. În cazul concret, “hilearhul” nu comandǎ numai 1000 de ostaşi, ci mai multe mii, dar termenul poate fi identificat cu cuvântul actual « general ».

5.    LO = lo (la); – prepoziţie de loc, “la” în limbile a.m. şi d.r.

6.    ROCEO = roceo (roiul); – face referire la mulţime. În limba  d.r. existǎ cuvântul “roi” (roi) .

7.    SOCEO =  soceo (asociere); – provine de la cuvintele  “soţ, suţatǎ” (soţ – prieten) în a.m., suţatâ = societate (prietenie).

8.    ARMOSO = armoso (armie, armatǎ); – în a.m. şi d.r. “armie” (armie) = “armia”, din “armǎ“.

9.    SOSYEO = sosio (asociatǎ); – la fel ca la punctul 7. În actuala grafie, cu a treia literă « s », se poate citi şi “soţio“. Pe placa anterioară acest termen se regă-seşte sub forma “soţigeo“. A treia literǎ “s” se poate citi, aşadar, şi “ţ”. În vechiul sistem de scriere de la sud de Dunǎre, siflanta “s” ţinea locul fonemelor “s”, “ţ” şi “ş” (nu se făcea deosebirea la nivel fonetic).

10. ACEZO = acezo (aşezat); – În limba  d.r. de azi cuvântul este întâlnit sub forma “a (se) aşeza“. Faptul că în d.r. cuvântul similar are în compunere siflanta „ş” şi nu „ce” din cuvântul inscripţionat nu ar trebui să indice neapărat o evoluţie fonetică din „acezo” în „a (se) aşeza”. Explicaţia poate consta şi în faptul că în scrierea veche nu exista un grafem separat utilizat special pentru reprezentarea fonemului „ş”; de aceea în unele locuri întâlnim şi grafemul „z” = “s, ş, ţ” îndeplinind aceeaşi funcţie, v.  “azezo“.

11. ON = on (în); - în aproape toate cazurile în care actualmente Armân Makedonii şi Românii utilizează  literele “â” şi “u” în vorbirea cotidianǎ, în limba veche a Sarmato-Geţilor (Daco-Geţilor) se utiliza sunetul “o”.

12. SOLETOLE = soletole (solul); – în d.r. exista cuvântul  “sol” (sol), cu semnificaţie identicǎ.

13. ON = on (în); – în aproape toate cazurile în care actualmente Armân Makedonii şi Românii utilizează  literele “â” şi “u” în vorbirea cotidianǎ, în limba veche a Sarmato-Geţilor (Daco-Geţilor) se utiliza sunetul “o”.

14. TALIPICELOE = talipicele  (micǎ plecǎciune); – mixo-nimul “talipico” este  compus din cuvintele “tali + pico” (tali + pic) = “punere + micǎ” din limba d.r. În trecut, în special când puterea într-un stat era deţinută de o singură persoană, regele, toate întrunirile importante în cinstea sa, se înregistrau ca “plecǎciuni”.

15. DAVO = davo (aşezare, oraş, cetǎţean) – termenul acesta are douǎ semnificaţii. Prima se referă la “aşezare, oraş”, iar cealaltă “cetǎţean”, locuitor al res-pectivei aşezări. Când prin acest termen se desemnea-zǎ o aşezare, atunci el este folosit împreună cu denu-mirea aşezǎrii, iar când este întâlnit în combinaţie cu “geto”, ca în “davogeto”, de exemplu, poate sǎ semni-fice “aşezare a geţilor” sau poate sǎ desemneze nume-le naţional, cetăţenii geţi: “Davo Get, Davo Geti”. În ca-zul de faţă desemnează  “Davo Geti”.

16. GETO = Geto (Get, Geti, Getic);

17. FACTO = facto (fǎcutǎ) – provine de la verbul  “fac, faţe” (a face), în limbile  a.m. şi d.r..

18. ON = on (în); – în aproape toate cazurile în care actualmente Armân Makedonii şi Românii utilizează  literele “â” şi “u” în vorbirea cotidianǎ, în limba veche a Sarmato-Geţilor (Daco-Geţilor) se utiliza sunetul “o”.

19. ANCEO = anceo (dupǎ cererea) – cuvântul trebuie analizat ca un cuvânt compus, format din “an + cea” = “an  + cerere”, unde termenul “cea” reprezintă de fapt forma prescurată a substantivului “cerea” = “cerere”, în limba d.r., în care sunetul “r” se pronunţă absorbit, în maniera “cea“. Aceastǎ absorbire a sunetului  “r” este similarǎ fenomenului identic în ceea ce priveşte con-soana “r” în cazul anumitor cuvinte în limba  armân makedonǎ, ca de exemplu: “cari, care” = “care” pro-nunţate în unele graiuri “cai, cae”. Aşadar şi în limba d.r. veche, în manieră identică, în loc să se folosească termenul “ancerea”, s-a folosit “ancea”. 

20. NOSETRO = nosetro (nostrul); – în limba a.m. şi d.r. “al a nostrului“.

21. M – = “Mato” (Iubit); – forma prescurtatǎ a cuvântului italian  “amato“, cu suprimarea vocalei “a”. 

22. BOEROBYSETO = Boerobiseto (Burebista);

23. ON = on (în); – în aproape toate cazurile în care actualmente Armân Makedonii şi Românii utilizează  literele “â” şi “u” în vorbirea cotidianǎ, în limba veche a Sarmato-Geţilor (Daco-Geţilor) se utiliza sunetul “o”.

24. SARMIGETOYZOCOYE = sarmigetuzocue (sarmige-tuzicǎ); -  a Sarmigetuzei.

25. ARMOSO = armoso (armatǎ); – întreaga armata.

26. xxxxxxxxxxxxxx = “14.000″; – numai Sarmigetuza a avut o armatǎ de paisprezece mii de ostaşi.

27. -H- ERIGER DAPIGEO LO GENOYCLO xxxxxx = -h- (hielarh) Eriger Dabigeo lo Genuclo xxxxxx (Generalul Eriger Dabija la Genucla 6.000); – se spune cǎ Generalul Eriger Dabija, care a staţionat în cetatea Genucla, avea 6.000 ostaşi. Interesant este cǎ numele inscripţionat  “Dabiga” este amintit în izvoarele latine ca “Dapix” (Dapyx), iar la N.Densuşianu este identificat ca “Dabigia” = “Dabija“. Acest mod de redactare este rezultatul faptului cǎ în vechiul alfabet nu figureazǎ vre-o literǎ specialǎ pentru sunetul “j”. În manieră similară şi astăzi în engleză numele Dabija se redactează “Dabigia“.

28. -H- E. OROLYEO LO ELYA CARSEOY xxxxxxxxxxx = -h- E. Orolio lo Elia Carsu xxxxxxxxxxx (Generalul E. Orolio la Elia Carso cu 11.000 de ostaşi);

29. H. E. ZORASEOY LO MOLEODAVO xxxxxxxxxxxx = h. E. Zorasu lo Moledavo xxxxxxxxxxxx (Generalul E. Zurasu la Moledavo cu 12.000 de ostaşi);

30. H. GOYERO LO DINOGETO xxxx = h. Guero lo Dinogeto xxxx (Generalul Guero la Dinogeto cu 4.000 de ostaşi);

31. H. ZAPYEO LO ZOYRODAVO xxxxxx = h. Zapio lo Zurodavo xxxxxx (Generalul Zapio la Zurodava cu 6.000 de ostaşi);

32. H. CORMYO LO NOVYDOYN xxxxxx = h. Cormio lo Novidun xxxxxx (Generalul Cormio la Novidun cu 6.000 de ostaşi);

33. H. GEYZO LO SIGIDONOE xxxxxxxxxx = h. Gezo lo Sigidone xxxxxxxxxx (Generalul Gizo la Sigidona cu 10.000 de ostaşi);

34. H. MANISO LO ZIDODAVO xxxxxxx = h. Maniso lo Zidodavo xxxxxxx (Generalul Maniso la Zidodava cu 7000 de ostaşi);

35. -H. BERYSO, SAYHDAVO PANONEO xxxxxxxxxx = – h. Beriso, Sehdavo panono xxxxxxxxxx (-Gene-ralul Beriso în Sehdava panonǎ cu 10.000 de ostaşi);

36. -H. DOYEGOE, POLTODAVO SARMATIO xxxxxx = – h. Duego, Poltodavo sarmatio xxxxxx (-Generalul Doaga în Poltodava sarmatǎ cu 6.000 de ostaşi);

37. H. CARPODO LO SARTAPIEO xxxxxxx  II = -h. Carpodo lo Sartapio xxxxxxx  II (Generalul Carpodo la Sartape cu 7.000 de pedestraşi şi 2.000 de cǎlǎreţi); – semnul  II poate sǎ desemneze formaţii de cavalerie.

38. u. PARIOZO LO ERMYDAVO xxx II = u. Parizo lo Ermidavo xxx  II (Generalul Parizo la Ermidava  cu 3.000 de pedestraşi şi 2.000 de cǎlǎreţi); – semnul  II poate sǎ desemneze formaţii de cavalerie;

39. .-H. MONGAIO LO NAPOCOE xxx – -  = - x. Mong’eo lo Napoco  xxxx – - (-Generalul Mong’eo la Napoca  cu 3.000 de ostaşi) şi douǎ formaţii reprezentate prin  “- -“.

40. -H. GOYROE LO COMIEODAVO xxx = – h. Guro lo Comiodavo  xxx (-Generalul Guro la Comidava  cu 3.000 de ostaşi);

41. -H. PALOE LO SARDAVO SEGESTO = – h. Palo lo Sardavo Segesto  II – xxxxxxxxxx (-Generalul Pale la Sardava Segesta  cu 2.000 de călăreţi şi 10.000 de pedestraşi); – II poate sǎ desemneze formaţii de calva-lerie, faţă de cei 10.000 de pedestraşi.

În cele patru colţuri scrie:

SARCERYO ROTOPENEO = sarcerio rotopeno (Conducǎtorul tuturor oştilor); – în traducerea mot-a-mot, “Soldatul tuturor roatelor”.

“sarcerio” (sarcerio) = “soldat”; – pe alte plăcuţe îl întâlnim sub forma “salgero”.

“rotopeno” (rotopeno) = “toate cetele”; – acest cuvânt în limba d.r. este alcătuit din: “roto + pano”, unde “roto” = “roatǎ” (roatǎ) = “ceatǎ”, şi “pano” = “panta” (toa-te), cuvânt arhaic, utilizat în toate limbile balcanice, întâlnit sub forma  “pantelis” (întreg, total) în limba greacă. Cuvân-tul “rotopeno” se întâlneşte pe alte plăci cu grafia  “rotopa-no”. Scrierea diferitǎ a unuia şi aceluiaşi  cuvânt indică faptul că la vremea respectivă, a gravării plăcuţelor, lip-seau standardele de redactare şi pronunţie.

Mt (mato) = “Iubitul”; – forma prescurtatǎ a cuvântu-lui italian  “amato“, cu suprimarea vocalei “a”. 

COTOPOLEOY = cotopoleu (Înalta preoţie); – “cotopolo” = “marele ghicitor”. În limba d.r. rădăcina cuvântului “coto” se regăseşte cu  cuvântul “cotoroanţâ” (ghicitoare). La Sciţi şi G’eţi, cum scrie Herodot în secolul al V-lea înainte de H., nu existau preoţi ci numai “ghicitori”. În secolul I înainte de H., conform celor redactate pe plăcuţe,  “marii ghicitori” au fost denumiţi ca “Cotopoli“, iar preoţii “piosi“. Este posibil ca aceşti termeni sǎ fi fost utilizaţi şi pe timpul lui  Herodot, iar el sǎ traducă în “ghicitori”, ca în limba d.r. actualǎ.

CENEOY = Ceneu (Ceneu); - numele  ”Înaltului preot”,  reformatorului culturii dace şi organizǎrii statale pe timpul lui Burebista.

MAERO = maero, maro (marele); – în limbile a.m. şi d.r. “mare”.

BIRO = biro (birǎu); – în limba d.r. existǎ cuvântul “birǎu“ 

= T = A = SM =  “= T = A = SM” (ale Trupelor = Armate = SarMigetuze).

Din inscripţiile de pe plǎci reiese cǎ armatele aliate ale Daco-geţilor pentru rǎzboiul împotriva lui Octavian se ridicau la numărul de 118.000, plus cavaleria.

Aceastǎ armatǎ unitǎ se afla sub comanda a 15 generali, cu comandamente fortificate clar stabilite.

Comandant al trupelor unite a fost desemnat Cotopolo  Ceneu. 

CONCLUZIE:

Conţinutul textului de pe aceastǎ placǎ este în  strânsǎ legǎturǎ cu conţinutul textului înscris pe placa 6 (129). De fapt conţinutul plăcii 7 (120) reprezintǎ o conti-nuare a conţinutului de pe placa 6 (129).

După cum se poate observa din analiza cuvintelor, radicalele aproape tuturor cuvintelor se întâlnesc şi astăzi în limba daco-românǎ.

Cert este cǎ, în dorinţa de a promova o limbǎ geticǎ clericǎ cultǎ, se utiliza stilizarea gramaticalǎ a cuvintelor, fără a fi stabilite reguli stricte de scriere. De aceea întâlnim cazuri în care nu numai termenii daci obişnuiţi ci şi numele personalităţilor nu sunt redactaţi într-o formă strictă, că în funcţie de percepţia autorului.

COMPARAŢIE ÎNTRE NUMELE GENERALILOR SCRISE PE PLǍCILE

6 (129)  ŞI  7 (120)

             Comparând ambele inscripţii dar şi inscripţiile de pe alte plăci, ţinând cont de datele istorice şi de analiza fone-tică, voi proceda la redactarea corectă a numelor persona-lităţilor amintite.

6 (129)                 7 (120)             Transcriere corectǎ

.H.DAPYEGiO   .H.E. DAPIGEO = Dabijo (Dabija)

.H.OROLIO        .H.E. OROLYEO = Orolio

.H.ZURASO        H.E. ZORASEOY = Zuraso      

.H.GUERO          H. GOYERO       = Guero                     

.H.SAPYO           H. ZAPYEO        = Sapio          

.H.CORMYO                  H. CORMYO      = Cormio       

.H.GEYZO           H. GEYZO           = Gezo

.H.MANYSO       H. MANISO         = Maniso

.H.BERYSOE      H. BERYSO        = Beriso         

.H.DOGUE          H. DOYEGOE     = Dogu, Duego (Doaga)

.H.CARPODO     H. CARPODO    = Carpodo

.H.PARYOZO     H. PARIOZO       = Pariozo (Parizo)

.H.MONGUEO    H. MONGAIO    = Mong’eo

.H.GUROESO     H. GOYROE       = Gure           

.H.PELUE           H. PALOE           = Pelu, Palo

Textul original 6 (129)

În partea în care se face numirea generalilor şi a subordonaţilor lor nu respect fidel modul de aranjare a textului (înregistrarea succesivă a numelor comandanţilor) conform plăcii din simpla cauză că prin aranjarea pe linii separate a numelor se poate realiza o prezentare mai cla-ră a plăcii.

Transcrierea originală

BOEROBYSTO  PURCEDO  ONSONTO  RY-

1                                2                            3                   4

OMIONUSO ECIENYVIOSO  ON  MESYO  SUP -

                                                5                          6              7                 8

TOE  MAYERO  LOCO LO RECETO YSTRIO  SO-

         9                     10         11              12                                   13             14

CIRAPTO ON  DEO  TRIPALELE  LO  MOROESO

              15        16                17                     18               19

ACINO  AIO  NOSETRO  NOBALEO  DAVO  GETO

      20             21                22                                          23                      24           25       

TOECi  TRYPALELE  RYOMYONUSO  SOU  PATO

      26                       27                               28                          29           30

TRASO  MATO  BOEROBYSETEO

         31                 32                     33                                    

34      .H.DAPYEGiO

35      .H.OROLIO

36      .H.ZURASO                                                       

37      .H.GUERO                                                          TROPEU

38      .H.SAPYO                                                           54

39      .H.CORMYO+++                                                SOTOG

40      .H.GEYZO                                                           55

41      .H.MANYSO                                                       ERO   ON

42      .H.BERYSOE                                                                    56

43      .H.DOGUE                                                          SARMI

44      .H.CARPODO                                                     57

45      .H.PARYOZO                                                     GETUZO

46      .H.MONGUEO                                                    xxxxx iiiiii ????

47      .H.GUROESO                                                     58              

48      .H.PELUE                       N            MATO     d   Z     B (,?)

                                                49                     50               51     52      53

Transcrierea cu caractere latine a textului original şi înregistrarea fiecărui cuvânt cu număr separat

Citirea ortografică textului original

Boerobisto purcedo onsonto ri-

omionuso  Ecieniviso on mesio Sup-

te maero loco lo receto Istrio so-

cirapto on deo tripalele lo Moroso.

Acino aio nosetro nobalo Davogeto

toeci tripalele riominuso su pato.

Traso Mato Boerobisteo.

H. Dapijo

H. Orolio

H. Zuraso

H. Guero

H. Sapio

H. Kormio

H. Gezo

H. Maniso

H. Berise

H. Dogu                                           Trupeu

H. Carpodo                                     soţog -

H. Parizo                                         ero on

H. Mong’eo                                     Sarmi -

H. Guroso                                       getuzo

H. Pelu       N (nosetro) Mato  d (degio) Z (zabelo)

  B (Boerobiseto)

 Prezentarea inscrierii originale în pararel cu

termenele etimologice din limba română

Boerobisto (Burebista) purcedo (porneşte) onson-to (în numele) riominuso (reunirea)  Ecieniviso (din Ecinivisa) on (în) mesio (mijlocul) Supte (Suptoe, Supte) maero (mare) loco (loc) lo (la)  receto (râul) Istrio (Dunăre) socirapto (reuniţi) on (în) deo (zeieş-ti)  tripalele (trupele)  lo (la) Moroeso (Moroeso).

Acino (aici) aio (sfântul) nosetro (nostru)  nobaleo (nobil) Davogeto (Cetăţean Get)

toeci (“toi, toeşte” – grupează) tripalele (trupele) rio-mionuso (reunirea) supato (sub comanda).

Traso (a trasa) Mato (Iubit) Boerobisteo (Burebista).

 Traducere libera

 Burebista porneşte în numele alianţei din Ecinivisa, în mijlocul lui Supte,

mare localitate pe lângă fluviului Dunărea,

aliat cu trupele divine la Moroso.

Aici sfântul nostru nobil Davoget

A grupat trupele unite sub comandă.

A decis Iubitul Burebista:

Generalul Dabija

Generalul Orolio

Generalul Zuraso

Generalul Guero

Generalul Sapio

Generalul Cormio

Generalul Gezo

Generalul Maniso

Generalul Berise                                             

Generalul Dogu                                               

Generalul Carpodo                                         

Generalul Parizo                                   Trupele

Generalul Mong’eo                                   unite

Generalul Guroso                         sarmigetuze

Generalul Pelu                A Nostru Iubit Degio

     Zabelo Burebista

Explicarea cuvintelor:

1.     BOEROBYSTO (BOEROBISTO) = Boerobisto (Bu-rebista);

2.     PURCEDO = purcedo (porneşte); -  în limba d.r. exis-tă verbul “a purcede” = “a porni, a intra în acţiune  etc …”.

3.     ONSONTO = în numele; – structura compusă “on + sonto” se regăseşte în termenii d.r. constituenţi, “on” corespunzând românescului “în”, iar “sonto” românes-cului “sunt”.

4.     RYOMIONUSO (RIOMIONUSO) = riominuso (reuni-re); – în limba d.r. există un cuvânt asemănător, “reuni-re” cu aceeaşi semnificaţie “asociere, unire, adunare, complot”.

5.     ECIENYVIOSO (ECENIVIOSO) = Eceniviso (al lui Ecenive); – Ecenive – toponim, numele unei localităţi din Dobrogea.

6.     ON = on (în); prepoziţie indicând locul, “în, ân” din limbile  d.r. şi a.m.

7.     MESYO (MESIO) = mesio (în mijlocul); “mese” = în mijloc, v. expresia “tu mesi” din limba a.m., precum şi termenii din greacă, italiană etc.

8.     SUPTOE = Supte (Supte, Supta); – localitate făcând parte din Dobrogea.

9.     MAYERO (MAIERO = MAERO) = maero (mare); – “mare” în limbile d.r. şi a.m.

10.  LOCO = loco (loc); – “loc, pământ” în limbile a.m. şi d.r.

11.  LO = lo (la); - prepoziţie indicând locul, “la” în limbile a.m. şi d.r.

12.  RECETO = receto (râul); – în texte am întâlnit doi ter-meni care desemnează referentul «râu, fluviu». Unul este “receto”, în general legat de “Istrio” (Dunărea), iar celălalt este “saro”. Termenul “saro” a fost analizat în subcapitolul “Sarmaţii şi Sarmigetuza”. La primă vede-re termenii “receto” şi “saro” nu au nici o legătură eti-mologică. Chiar se poate spune că termenul “receto” poate face parte din cuvintele de origine slavă, dată fiind apropierea de termenul corespunzător, “reca”.

Dar asta doar la prima vedere.

Din propria experienţă consider că între termenii “sa-ro” şi “receto” există legături, că termenii sunt insepa-rabili şi că “reca” în limbile slave provine etimilogic de la aceeaşi rădăcină lingvistică. Elementul de legătură între aceşti doi termeni înrudiţi îl constituie sunetul “r”, care desemnează “curgerea, curentul”. De fapt, terme-nul “receto, reca, ro, aro, saro” înseamnă “curgere, curent” al apei sau unei alte substanţe în stare lichidă. Chiar şi termenul “roi” care se întâlneşte în limba a.m. şi în limbile slave se referă la o mulţime de unităţi vii: albine, peşti şi chiar oameni, deoarece marele număr de unităţi care sunt în mişcare dau senzaţia unei “cur-geri”; amintind de “râu”, acelaşi etimon poate constitui baza de evoluţie a termenilor înainte citaţi.

13.  YSTRIO (ISTRIO) - Istrio (Dunărea); – termen aramic (scitic), tracic şi getic care desemnează Dunărea.

14.  SOCIRAPTO = socirapto (reuniţi); – în limba d.r. “societate, asociaţie”.

15.  ON = on (în); – prepoziţie indicând locul, “în, ân” din limbile  d.r. şi a.m.

16.  DEO = Deo (Zeu, zeiesc, zeifice); – termenul “Deo” este derivat al rădăcinei  “Dio”.

17.  TRIPALELE = tripalele (trupele); – din d.r. “trupe”.

18.  LO = lo (la); – prepoziţie indicând locul, “la” în limbile a.m. şi d.r.

19.  MOROESO = Moroso (Moroso); – toponim.

20.  ACINO = acino (aici); – în d.r. “aci, acia, aici, aice”.

21.  AIO = aio (sfânt); – în limba a.m. “ayu” şi în greacă “aio”.

22.  NOSETRO = nosetro (nostru); în d.r. şi a.m. “al nostru, a noastră”.

23.  NOBALEO = nobalo (nobil); – în d.r. “nobil”

24.  DAVO = davo (cetăţean); – “davo, -a” = “aşezare, localitate, cetate, oraş” în limba getică.

25.  GETO = Geto (Get); – în conformitate şi cu alte texte de pe plăcuţe, “Davogeto” (Cetăţean getic) se pronunţă legat.

26.  TOECi = toeci (grupează); – în d.r. “toi” = “grupă, cea-tă, unitate, e.t.c”.

27.  TRYPALELE = tripalele (trupele); – în d.r. “trupe”

28.  RYOMYONUSO (RIOMIONUSO) = riominuso (reu-nirea); – cuvânt similar şi în limba d.r.

29.  SOU = su (sub-).

30.  PATO = pato (comanda); – complexul “supato” = “sub (sub) + pato (comandă)”. Semnificaţia corectă a ter-menului “pato”, nemodificată, a fost analizată în dife-rite contexte, pe textele aparţinând mai multor plăci; v. şi termenii deja analizaţi: “patela” (comandă supremă), “pantelo” (comandantul suprem).

31.  TRASO = traso (a trasa); – cuvânt care astăzi este folosit mai în toate limbile europene cu sensul de “a trasa, a determina traiectoria”.

32.  MATO = Mato (Iubit); – v. “amo” = “iubeşte”.

33.  BOEROBYSETEO (BOEROBISETEO) = Boerobise-to (Burebista);

34.  .H.DAPYEGiO (DAPIGiO) = Hielarh Dabija; (Gi = j)

35.  .H.OROLIO = General Orolio; 

36.  .H.ZURASO = General Zuraso;

37.  .H.GUERO = General Guero;

38.  .H.SAPYO (H.SAPIO) = General Sapio;     

39.  .H.CORMYO+++  (H. CORMIO) = General Cormio

40.  .H.GEYZO (H. GEIZO) = General Gezo;     

41.  .H.MANYSO (H. MANISO) = General Maniso;      

42.  .H.BERYSOE (H. BERISOE) = General Berise;

43.  .H.DOGUE = General Dogu; 

44.  .H.CARPODO = General Carpodo; 

45.  .H.PARYOZO (H.PARIOZO) = General Parizo;

46.  .H.MONGUEO = General Mong’eo;

47.  .H.GUROESO = General Guroso;

48.  .H.PELUE = General Pelu;    

49.  N (Nosetro) = al nostru;  

50.  MATO = Iubit; 

51.  d (Degio) = Degio (De-ghid); - întotdeauna când este scrisă izolat, literă stilizată “d” semnifică “Degio-ul’. În cazul acesta, litera este scrisă între picioarele calului încălecat de Burebista. În dreapta figurii sunt repre-zentate simbolurile regale (o linie verticală cu trei linii orizontale).

52.  Z (Zabelo) = Zabelo; – în cazul concret litera stilizată “Z” este gravată pe soclul pe care se află nobilul cu scut, chiar lângă picioarele sale.

53.  B (, ?) = Burebista;  - această literă constituie baza înscrisului caligrafic, la începutul căruia este reprezen-tat  un cap de taur.

54.  TROPEU = trupeu (trupele); - în d.r. “trupe”.

55.  SOTOGERO (SOŢOGERO) = soţogero (asociaţi); - în d.r. “societate”. În vechea ortografie, litera “t” se poate citi şi ca “ci”, cu atât mai mult cu cât pe placa de faţă la poziţia 14 se găseşte termenul SOCIRAPTO.

56.  ON = on (în); – prepoziţie indicând locul, “în, ân” din limbile  d.r. şi a.m.

57.  SARMIGETUZO = Sarmigetuzo (Sarmigetuza); Textul scris în ortografia stilizată (53, 54, 55, 56) are următoarea traducere, la figurat: “Trupele unite în Sarmigetuza“, adică “Trupele unite ale Sarmigetu-zei“.

Cert este că aceste trupe unite se găsesc la locali-tatea Moroso în Dobrogea şi nu în Sarmigetuza.

Traducerea corectă este “Trupele din Sarmigetuza unite“

57.  xxxxx iiiiii ???? = este vorbă de un înscris caligrafic pe care în momentul de faţă nu pot să-l identific.

CONCLUZIE:

            Conţinutul plăcii face referire la organizarea trupelor  sub comanda generalilor în spaţiul defensiv al Daciei.

Determinarea comandanţilor este rezultatul unei reuniri de succes a unui număr ridicat de nobili şi trupe, realizată în localitatea Eceniva din Dobrogea.