1 Sigiliul

1 (112) SIGILIUL LUI BUREBISTA

Este vorbă despre “sigiliul” lui Burebista şi al “Degi-o”-ului (conducătorului) armatei oraşului Sarmigetuza.

“sigiliul” faţă şi spate

r112br112a

 

 

 

 

 

 

Textul original 1 (112)

sigiliu

Transcriere originală

                                                                                                                                                                                                                                       TAPO

  M        B                                                PANTEL

                                                            O +           GET

  D         GE                                        DA          VO

  X                                                          S             Z

Transcrierea cu caractere latine a textului original

Citirea ortografică a textului original

 

Mato       Borebiseto                     Tapo

                                                                  pantelo

Davo        Geto                                      Mato Geto

                                                                    Davo

H                                                  Sarmigetuzo Zabelo

 

 

Prezentarea inscrierii originale în pararel cu

termenele etimologice din limba română

Mato („amant” – iubit)      Borebiseto (Burebista)                                                            Davo (Cetăţean)             Geto (Get)                                                                                          H (general)

Tapo („tapă”= sigiliu, jgheab, rigolă)

pantelo (comandant suprem)

Mato (iubită) Geto (Getică)

Davo (aşezare)

Sarmigetuzo (din Sarmigetuza) Zabelo („zabet” -administrator, guvernator  militar)

Traducerea libera

Iubitul Burebista                           Sigiliul

Cetăţean   Getic                 supremului comandant

Hielarh (General)                    Iubită     Getică

                                                            aşezare

Administratorul Militar al Sarmigetuzei

Explicarea cuvintelor:

a)    Pe faţa sigiliului este reprezentat chipul lui Burebista din vremea tinereţii sale şi literele gravate, „stilizate”: „M”, „B”, „D”, „GI” şi „H”.

În baza cunoştinţelor anterioare şi a citirii textelor de      pe aceste plăci, literele „stilizate” au semnificaţia:

M” = mato = „iubit”; reprezintă forma prescurtată din cuvântul italian „amato” = iubit, din care prima literă se omite.

B” = Borebiseto = „Burebista”.

D” = Davo = „Cetăţean”.

Gi” = geto = „getic”.

H” = hielarho = „hielarh”, al miilea, general.

b)    Cu litere „stilizate” (clerice) este scris doar pe faţa sigi-liului, pe spatele lui sunt inscripţionate semne şi cuvinte.

TAPW

PANTEL –

O +       XT

DABW

S     „Z ” (stilizat)

În centru este reprezentat un cap de taur, iar în ju-rul lui un şarpe.

Capul de taur este simbolul „puterii”, întruchiparea zeului soarelui prin reprezentarea lui pământească în forma de taur (APIS). Şarpele (OHIA) este tot simbol al zeului soarelui şi „guvernatorului precum un reprezentant al zeului soarelui”, şi reprezintă simbol pământenesc al „justiţiei”.

TAPW = tapo = „ştampilă”. În limba d.r. există cuvântul „tapă„= „jgheab, rigolă”. În esenţă „ştampilă” reprezintă gravură care se foloseşte la înregistrarea documentelor.

PANTELO = pantelo = „comandant suprem”. Dacă ar fi fost scris „pantela”, cu un „a” scurt final, atunci ar fi însem-nat „ordin suprem”. În această formă termenul „pantelo” face referire la persoana lui Burebista. Astăzi cuvântul aparţine fondului lexical al limbii italiene. Cuvântul „pan-telo” este format din termenii = „panta + elo”.

– „Panta” reprezintă un termen de origine balcanică şi este utilizat cu semnificaţie „tot, în întregime”. În limba greacă îl întâlnim sub forma „pan” (tot). În limba a.m. „panta”  desemnează „tot”, de ex.: „u ded pârmâtia pantâ” (u vindui parmatia tutâ) = „am vândut toată marfa”, „s-duse pârmâtia pantâ” (s-vindu pârmâtia tutâ) = „s-a vândut toată marfa”.

– „Elo” este etimologic legat de termenul „elogia” = „laudă, elogiere” din limba d.r., care corespunde în între-gime termenului get „ELO” (cetăţean respectat, preaslăvit, înaintemergător), reprezentând, oarecum, un „om sfânt”, adică este un termen prin care sunt desemnaţi „pioşii” (preoţii getici). Pioşii reprezentaţi pe plăcuţe, lângă care este inscripţionat „ELO”, ţin în mână câte un băţ pe vârful căruia se afla cerc (simbolul soarelui), vezi 14 (94). Prin pantelo se înţelege „mai presus de toţi înaintemergătorii”, cel ce se află deasupra tuturor „eloi”-lor, cel care are pute-rea supremă.

+ = „mato” = „iubit”, în acest context reprezintă forma articulată, „cel iubit”. Semnul „+” mai este întâlnit şi pe alta placă şi pot afirma cu siguranţă că desemnează litera „M” şi semnifică „mato” = „iubit”, reprezentând forma scurta din limba italiană de azi a cuvântului „amato„, în care prima literă este „omisă”.

XT = Getică.

DABW= Davo =”aşezare, oraş”.

S= Sarmigetuzo (din Sarmigetuza).

Z – stilizat = „Zabelo” = „Administratorul militar”. Cuvântul este compus din d.r. cuvinte „zabet + beligerant” = „admi-nistrator, guvernator + militar, care duce război”. La modul general, termenul „Zabelo” poate fi înţeles, eventual, şi ca nume al  „Zeului războiului”, Zabelo.

Din analiza tuturor plăcilor, în afara faptului că pentru „Zabelo” există şi o reprezentare grafică adiacentă pe care este inscripţionat numele lui Zabelo, cu litera stili-zată „Z”, am ajuns la constatarea că în vechea religie a dacilor nu figurează nici un zeu cu un asemenea nume.

Dacă sub termenul Zabelo se ascunde numele unui zeu sau dacă este vorba despre un pseudonim al unei personalităţi din trecutul militar al Geţilor, atâta vreme cât există şi o reprezentare grafică adiacentă, nu sunt în mă-sură să răspund.

Interesant este că în limba turcă, pentru referentul „ofiţer”, se foloseşte cuvântul „ZABIT”, care seamănă foar-te mult cu vechiul termen „ZABELO”. Altfel, în limba turcă există mai multe cuvinte care sunt din a.m şi d.r., ca urmare a amestecului vechilor populaţii din Asia Mică cu turcii nou-veniţi. Şi analiza genetică indică faptul că mare parte din populaţia Turciei, în special din Anadolia (unde mai de mult locuiau Frigii) este înrudită cu populaţia Mace-doniei.

CONCLUZIA:

      Din textul scris pe „tapo” = „sigiliu”, putem constata ca Burebista a fost: „hielarh”, „Degio”, „comandant su-prem”, „Zabelo” – „al iubitei aşezări getice  Sarmigetuza”.

Evident, din figura reprezentată a lui Burebista se poate constata că sigiliul a fost realizat atunci când  Bure-bista a devenit „Zabelo” al Sarmigetuzei.

Explore posts in the same categories: Uncategorized

5 comentarii pe “1 Sigiliul”

  1. Dacul Says:

    Cuvantul D-AVA este verbul romanesc A AVEA .Nu inseamna nici cetate nici asezare .Dar in limba Sanscrita exista cuvantul DEVA care adevarat inseamna Templu UNUI ZEU


  2. Stimati domni, un sigiliu are literele scrise in oglinda (proiectie simetrica) pentru a putea fi citite normal atunci cand sunt aplicate pe un suport.
    In concluzie, piesa respectiva nu poate fi sigiliu cu citirea facuta de dumneavoastra,mai mult, „E” ar fi trebuit sa apara invers.


    • Nu e neapărat nevoie să ne imaginăm „sigiliul” conform uzanţelor actuale !… apoi, trebuie evaluată „citirea de la dreapta spre stânga”,,, şi nu e neapărat nevoie ca grafia actuală să fi fost folosită şi acum peste 2000 de ani !?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: