Capitolul 12

SEMNIFICAŢIA CUVÂNTULUI DEGIO

În documentele istorice în care se vorbeşte despre pacea instaurată între Împăratului Domiţian şi Regele Decebal în anul 89 d. H. este menţionat şi un eveniment interesant, adică faptul că Decebal, ca ambasador care trebuia să constate pacea făcuta cu Domiţian, l-a trimis pe fratele sau “Diegis”, pe capul căruia, ca gest de bună-voinţă, Domiţian a aşezat coroana.

Aceasta rezultă din scrierile istorice.

În baza rezultatelor din analiza proprie a plăcilor de plumb, adevărul despre numele Diegis este cu totul diferit.

În multe dintre plăcile de plumb întâlnim termenul “degio”, pe care, în baza tuturor traducerilor şi analizelor în consens cu contextul, l-am identificat astfel:

– Placa (2), la Sciţi,  (deg’eo) = “conducător zeiesc”; în d.r. ghid = conducător. Cuvântul “dio” = “zeu” în a.m. “Deo” = “dio”.
 (deg’edo) = “zeiescul – ghid” la Sciţi.

– Placa (6) DEXIO (Degio) = “zeiescul – ghid”. În acest context termenul “Degio” face referire la Cotopolo Boiciro (Marele Preot Boiciro), care în vremea respectivă a fost comandantul suprem al întregii armate a lui Decebal.
X (degi) = “zeieşti – ghizi”

– Placa 4 (14) X (Degio) = “zeiesc – ghid”. În acest context, semnificaţia termenului DEGIO este legată de semnificaţia dragonului (capul de lup cu trup de şarpe) care se purta pe băţ.

Purtarea “degio”-ului reprezenta ordinul suprem, obligaţia legată de mobilizare şi, în general, de structura militară şi conducerea militară.

Pe placa 4 (14), pe rândul al 3-lea scrie “PORTO DEGIO PATELA PANTEDATO”, care în traducere în-seamnă “Port Degio (ghid zeiesc) al Comandamentului Suprem ca Ordin Executiv”.

În baza informaţiilor culese de pe plăcile de plumb, textul de pe plăcuţa 4 (14) este legat de decizia de declan-şare a războiului împotriva puterii militare a lui Octavian, care este luată la adunarea conducătorilor Daciei în anul 45/44 î. H. ţinută la BISICA (biserica) marelui DIO (Zeu) din cetatea Genucla, situată pe malul drept al fluviului Dunărea, aproape de deltă.

Etimologia cuvintelor:

PORTO = “port”; – a.m. “portu”.
DEGIO = “ghid zeiesc”; – “de”, forma scurta din “die” zeiesc. “Gio” expresie getică pentru ghid din d.r.
PATELA = “Comandamentul suprem”. În baza obsevaţiilor de pe alte plăci, forma scurta “PATO” înseam-nă “comanda”. Cuvântul este de originea getică, dar se întâlneşte şi în vorbirea veche italiană. Trebuie avut în vedere că în vorbirea veche italiană se întâlneşte un fond substanţial de cuvinte care îşi are originea în limba gotică (getică).
PANTEDATO = “Ordinul Executiv” (în vorbirea veche italiana).

– Placa nr. (22) X(Degio) = “zeiesc ghid”; – are semnificaţia de semn, simbol al conducătorului Decebal. Semn pentru identificarea conducătorului.

– Placa nr. (25) X (degeo) = “zeiesc ghid”.

– Placa nr. (62) X (degi) = “zeieşti ghizi”.

– Placa nr. (84) X. X (Hielarho. Degio) = “Hielarh. Zeiesc ghid”. H. = Hielarh (general). În acest context termenul Degio este legat de numele lui Cotopolo Boiciro. Degio – C-Boicero.

– Placa nr. (96) X (degino) = steag, principalul conducător al Ordinului Supremului.

– Placa nr. (121)

 
(Decibal) (împăratul Roman Domiţian)

X.XI X VV. N. Y. O
(h. degio C – Boiciro) general : FUSCUS

X.  X : IV
(h. Visina) general: Iulian

În partea de jos a acestei plăci sunt trecute numele personalităţilor care au semnat tratatul de pace din anul 89 d. H., care a avut loc la marea adunare a conducăto-rilor din “cartierul hramului”, aproape de Sarmigetuza.

Evident este că titlul X este direct legat de numele lui CI

De aici extragem informaţia că “Supremul coman-dant” al structurilor militare ale lui Decebal în vremea respectivă a fost CI care a fost X pe al cărui cap Împăratul Domiţian a pus, mai tâziu, coroana, ca unui reprezentat al lui Decebal, dar şi Comandant Suprem armatelor Daco-getice.

Concluzie:

Degio nu este numele fratelui lui Decebal, ci titula-tura dată în vremea respectivă Comandantului suprem al armatei Daco-getice, purtată de Cotopolo Erigero Boiciro (Preotul Suprem Erigero Boiciro).

Explicarea etimologică a termenului Degio

X (degio) reprezintă un cuvânt compus din:
X (die + gio), “die” se referă la identitatea lui “Dio”, “dio, die, diio,…” (Zeu), iar “gio”, în conformitate cu fonetica getică, dar şi ca rezultat al uniformizării fone-tice în termenul nou compus “degio”, reprezintă varianta transformată a cuvântului de bază, “gid” = “ghi/d. (-zi)” (ghi/d-zi) = “conducător, – i” care astăzi este frecvent folo-sit în limba d.r. Spre deosebire de expresia getică, în d.r. avem transformarea sunetului “gi” în sunetului “ghi”.

În actuala limbă d.r., în afara cuvântului “ghi/d” se mai întâlnesc şi derivatele:
“ghida” = “a conduce, a arăta calea, a administra etc.”
“ghidare” = “conducere, arătarea căii, administrarea etc.”

Se pune întrebarea: Pe ce bază, pe lângă faptul că avem termenul latin “Diegis” şi cel getic “Degio”, fac sim-plificarea citirii, diftongul “ie” devenind “e”, astfel încât termenul “ Diegio” să poată fi identificat cu “Degio”?.

Răspunsul este simplu.

Forma “Diegio” reprezintă o variantă ortografică a ceea ce se rosteşte “Degio”.

Această concluzie este bazată pe mai multe obser-vaţii.

Într-un anumit număr de inscripţii geto-scitice de pe plăci, termenul “Degio” este scris cu a doua literă “e”, fără folosirea diftongului “ie”. Deci fără să se fi respectat anu-mite reguli gramaticale, a fost inscripţionat conform rostirii.

În baza surselor istorice, cel mai puternic om din vremea lui Burebista a fost identificat sub numele Dece-neu.

Din analiza numeroaselor plăci am ajuns la conclu-zia că cel mai puternic om era numit Ceneu.

Pe nicio placă nu am găsit ca Ceneu să se fi scris Deceneu. Prefixul “De” reprezintă de fapt forma prescur-tată din “dieo = deo” (zeiesc). Adică în inscripţiile latine este utilizat complexul “De” + “Ceneu” în forma Deceneu (divinul Ceneu).

La modul general, “die”, în funcţie de felul în care se pronunţa, “de” sau “di”, a depins de dialectul în care se vorbea; aceasta a determinat ca pronunţarea completa “Degio” să nu fie naturală şi să iasă din fonetica limbii.

Explore posts in the same categories: Uncategorized

One Comment pe “Capitolul 12”

  1. mihai vinereanu Says:

    D-le Stefanovski,

    citesc cu interes textul dvs. cu unele afirmatii ale dvs. sant de acord, cu altele mai putin. in orice caz tin sa va semnalez ca in limba romana cuvantul ghid este un neologism intrat in limba prin secolul 19 din francza. in acest caz trebuie sa reganditi anumite etimologii legate de acest cuvant. eu sant doctor in lingvistica si autorul unui dictionar etimologic al limbii romane. in orice caz, cu placere, va pot sta la dispozitie cu orice legat de etimologiile romanesti. asta nu inseamna totusi ca am solutii pentru etimolgia oricarui cuvant.

    MV


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: